Ori de câte ori Biblioteca Județeană organizează sărbătorirea unui scriitor, a unui om de cultură din județul nostru, ea face un gest de prețuire pentru cei care făuresc cultură, iar acest lucru reprezintă o îndatorire de onoare a bibliotecii noastre. Am fost, suntem și vom fi întotdeauna alături de scriitorii noștri și nu uităm să le mulțumim pentru faptul că, datorită lor, suntem tot mai bogați spiritual.

La începutul lunii noiembrie l-am serbat pe scriitorul Radu Igna, dascăl și intelectual de mare profunzime, cel care ocupă un loc aparte printre scriitorii hunedoreni. Au venit în număr mare prieteni, colegi, admiratori ai omului și scriitorului Radu Igna. Sigur că nu e ușor să cuprinzi în câteva cuvinte viața și creația unui om, a unui scriitor hărăzit cu talent, cum este Radu Igna. Așa cum atât de elegant și de sugestiv mărturisește, cu o modestie și o discreție proprii marilor spirite, în viața lui nu s-a întâmplat nimic deosebit: a scris niște cărți… Dar aceste cărți reprezintă o valoare, aceste cărți au îmbogățit literatura română, aceste cărți pot sta cu cinste alături de cărțile oricărui prozator consacrat.

Ca un dar făcut confratelui său în ale scrisului, scriitorul Constantin Stancu, în acest an aniversar, a scos de sub tipar un volum dedicat personalității și creației lui Radu Igna, carte ce se intitulează „Lecția discretă de umor și viață în opera lui Radu Igna”. Într-adevăr, cine îl cunoaște pe Radu Igna, cine i-a citit cel puțin o carte – despre Țara Hațegului, despre Istanbul, nuvelele și romanele sale – știe că întreaga existență și creație a acestui scriitor este așezată sub semnul unei discreții și a strădaniei de a fi scriitor în adevăratul înțeles al cuvântului. Deși, asemenea lui Tudor Arghezi, a venit relativ târziu în literatură, a publicat la vârsta la care nu mai era tânăr, Radu Igna s-a impus de la început cu proza lui, cu volumele sale, în fața unei critici literare exigente și a unui public cititor care știe să deosebească talentul de grafomanie.

Anii în care a fost dascăl de limba și literatura română și de limba engleză, anii în care a format zeci de generații de elevi, l-au ajutat să observe atent o lume căreia încerca să-i deslușească rosturile. A acumulat o uriașă experiență de om, de profesor, experiență pe care a transpus-o în pagini de proză care, de la început, a atras atenția criticii literare. Târziu, cu o modestie devenită proverbială, specifică unor caractere alese, Radu Igna a îndrăznit să publice, să vină în lumea literară în care s-a remarcat ca o voce puternică, expresivă, de o mare forță epică.

Fiecare pagină semnată Radu Igna este o frântură de viață adevărată, eroii săi trăiesc la cote maxime, sunt personaje convingătoare, își pun întrebări despre lumea tot mai complicată în care le este dat să-și ducă zilele. Autorul stăpânește perfect tehnicile prozei, fie că e vorba de roman, nuvelă, schiță, știe să investigheze străfundurile sufletești ale personajelor, știe să le dea viață și strălucire, știe să le facă credibile și adevărate.

Dincolo de lumea eroilor din proza lui Radu Igna, dincolo de cărțile de ficțiune, impresionează la scriitorul-dascăl paginile extraordinare dedicate Țării Hațegului, acelor locuri în care scriitorul a trăit cea mai mare parte a vieții și de care s-a atașat cu tot sufletul. De aceea, ani de zile a scormonit arhive, a citit documente, a stat de vorbă cu oameni de toate categoriile sociale ca să afle, ca să consemneze, ca să aștearnă pe hârtie pagini de referință despre această zonă a României în care, se știe, s-a plămădit poporul nostru. Istoria, geografia, etnografia, tot ce e legat de Țara Hațegului a trecut prin filtrul plin de dragoste al scriitorului, o dragoste discretă, dar cu atât mai profundă și mai adevărată. Locuri, oameni, întâmplări, evocări, amintiri despre Țara Hațegului și „vocația culturală” a ei, toate convertite în pagini de carte, fac parte din tezaurul literar pe care Radu Igna îl lasă tuturor celor care se simt legați de acest colț de țară.

Toate acestea reprezintă doar o mică parte din ceea ce s-ar cuveni spus despre scriitorul Radu Igna, despre tot ceea ce creația lui înseamnă pentru cultura hunedoreană. Biblioteca Județeană i-a oferit o biobibliografie în semn de prețuire pentru întreaga sa viață și activitate literară. Este o mică ofrandă pentru un mare și important scriitor.

Ca semn de recunoștință i s-a mai oferit dascălului și scriitorului Radu Igna din partea Bibliotecii Județene „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva o Diplomă de excelență pentru întreaga contribuție la afirmarea spiritualității hunedorene.

Ioan Sebastian Bara

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva a organizat la începutul lunii noiembrie 2014, la Salle d’Or din incinta Deva Mall, lansarea volumelor de versuri intitulate Rătăciri în timp și Pe drumul oaselor al căror autor este poetul Stejărel Ionescu, volume apărute la Editura Tipo Moldova din Iași și, respectiv, Editura Măiastra din Tg. Jiu, în ținute grafice deosebite.

Și de această dată am avut ocazia să verificăm adevărul incontestabil pe care îl știu atât de mulți: poezia este mereu tânără, este veșnică, ea nu are început și nu are sfârșit. Trăim cu poezia alături de noi, iubim poezia, îi respectăm și îi prețuim pe poeți, le oferim de fiecare dată ocazia să se exprime și să se afirme. Aceasta este una dintre menirile unei biblioteci: să permită afirmarea neîngrădită a spiritului creator. De aceea, lansarea unor volume de poezie este de fiecare dată un prilej de bucurie și satisfacție pentru noi.

Biblioteca Județeană promovează în permanență scriitorii din județ care au mereu deschise ușile instituției noastre și cărțile lor se află la loc de cinste pe rafturile bibliotecii.

Volumele au fost lansate chiar în ziua în care poetul Stejărel Ionescu a împlinit 59 de ani, fiind născut la 5 noiembrie 1955, la Uroi (Simeria). Este absolvent al Universității de Tehnoeconomie Europeană (2004), Secţia Drept. De peste trei decenii este pasionat de jurnalistică și poezie, primele articole în ziar apărându-i în 1975. În 1977 a publicat prima poezie, într-un ziar al Armatei, în timp ce era militar în termen. Pasiunea pentru poezie și-a fructificat-o prin colaborarea cu cenaclurile literare „Ritmuri” din Deva şi „Flacăra” din Hunedoara. A fost un bun prilej de a cunoaște poeții consacrați: Valeriu Bârgău, fraţii Ioan şi Eugen Evu, Neculai Chirica etc. A colaborat la ziare şi reviste literare, a făcut înregistrări la Radio-Timişoara. De asemenea, a participat la concursuri literare, unde a obţinut mai multe diplome şi premii. A activat la Cenaclul „Orizont” (Timișoara), Cenaclul de luni (Bucureşti) şi la Cenaclul prin corespondenţă (Târgovişte). Până în 1989, nu a reuşit să publice nicio carte, prima care ce a văzut lumina tiparului fiind volumul de versuri „Trandafirii de rouă”, apărut în anul 2000. În 2002 a urmat volumul „Tăcere şi singurătate”, în 2008, volumele „Somnul îngerului” şi „Lacrima – un nume sfânt”, în 2009, „Dați-mi pace”, în 2010, „Cu Dumnezeu prin hergheliile de cai”. În anul 2012 a publicat volumul „Iarăși mi se pregătește ceva”, în 2013, volumele „Dumnezeu ne poartă pașii prin hergheliile nopții”, „Drumul sihaștrilor”, „Castelul de nisip”, „Suflet nemuritor”, în anul 2014 fiind publicate: „Nemuritorii cuvintelor”, „Paradigme virtuale”, „Pe drumul oaselor” și „Rătăciri în timp”.

Volumul „Rătăciri în timp” este, de fapt, o antologie, un florilegiu de poezii din șase volume de versuri anterioare semnate Stejărel Ionescu. De la volumul de debut, „Trandafirii de rouă” apărut în anul 2000, până la volumul din 2010, „Cu Dumnezeu prin hergheliile de cai”, cititorul avizat va observa și va sesiza evoluția talentului poetic al lui Stejărel Ionescu, arta de a stăpâni un limbaj poetic original, un simț artistic rafinat, un stil din ce în ce mai bine personalizat. Poetul vine în fața cititorilor săi cu mari și profunde subiecte, interogații filosofice prezente de mii de ani în preocupările poeților adevărați: amintirea locurilor natale, imaginea sacră a părinților, credința în Dumnezeu, iubirea care pune în mișcare astrele, trecerea în altă dimensiune, în alt timp, moartea care nu iartă pe nimeni și al cărei mister rămâne nedezlegat. Toate aceste teme îl preocupă pe poetul Stejărel Ionescu și versurile lui mărturisesc o trăire autentică, o ardere artistică proprie unor spirite preocupate de marile întrebări ce frământă întreaga omenire. Și poeziile din cuprinsul acestor două volume, ca și precedentele pe care le-am lansat cu altă ocazie, fac dovada clară a unui har autentic evident, autorul stăpânind cu aceeași măiestrie tehnica versificației clasice, cât și versul liber, modern, neînchistat în rigorile rimei.

Volumul „Pe drumul oaselor” este structurat sub forma unui triptic – Călătoria, Privighetorile nopții, Zborul – tema recurentă fiind aceea a morții și a misterului acesteia.

Cele două noi volume propun, și de această dată, o viziune originală, profundă, a marilor interogații care preocupă și frământă de milenii ființa umană în general și personalitatea poetului în mod deosebit.

Așa cum remarcă scriitoarea Cezarina Adamescu în revista „Semne”, vorbind despre universul liric al lui Stejărel Ionescu, „rostirea firească a sunetului, trecut prin filtrul liric, aduce fiori de lumină din izvoarele sinelui. Și lumina aceea de aură nu trebuie strivită, nici înnăbușită”.

A fost susținut și un moment artistic: Actrița Isabela Hașa a dat viață unor poezii din cele două volume.

Cu prilejul lansării, iubitorii de poezie au purtat un dialog cu autorul volumelor și au avut plăcuta surpriză să descopere în Stejărel Ionescu un poet dăruit cu talent, sensibil și bun stăpânitor al tehnicilor poetice.

Ioan Sebastian Bara

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva a dedicat și în acest an o activitate specială sărbătorii de Halloween, o sărbătoare pe care cei tineri au asimilat-o cu mare entuziasm. Este o sărbătoare a bucuriei, a fanteziei, a ingeniozității.

Anul acesta, în după-amiaza zilei de 31 octombrie, incinta Bibliotecii Județene, a cărei curte a fost decorată cu bostani-felinar, cum cere tradiția, a fost gazda unor momente recreative la care au luat parte numeroși copii și adolescenți, elevi de la școlile generale din Deva, dar au fost de față și oameni de toate vârstele, dornici să petreacă câteva ore de magie și bună dispoziție.

Au fost prezentate obiceiuri și tradiții de Halloween, s-a vorbit celor prezenți despre originea acestei îndrăgite sărbători care vine din spațiul anglo-saxon și american. Biblioteca a stimulat spiritul competițional și a organizat două atractive concursuri cu tematică adecvată sărbătorii:

• Cel mai înspăimântător costum, câștigătorii fiind:

Locul I – Rosetti Toma – clasa a V-a A, Colegiul Național „Decebal”

Locul II – Topor Sidonia – clasa I Plastică, Liceul de Arte „Sigismund Toduță”

Locul III – Cândea Alexandra Andreea – clasa a V-a, Colegiul Național „Sabin Drăgoi”.

• Dovleacul de groază, câștigărorii fiind:

Locul I – Sala Vlad Andrei – clasa a IV-a B, Colegiul Tehnic Energetic „Dragomir Hurmuzescu”

Locul II – Ciubică Denisa Bianca – clasa I A, Colegiul Tehnic Energetic „Dragomir Hurmuzescu”

Locul III – Ciuper Răzvan – Clasa 0, Colegiul Tehnic Energetic „Dragomir Hurmuzescu”.

Câștigătorii au fost răsplătiți cu premii frumoase în cărți și diplome.

Costumele, inspirate din figurile supranaturale – monștri, schelete, vrăjitoare, diavoli – au adus un plus de farmec după-amiezii de Halloween petrecute la Bibliotecă.

Un moment deosebit ne-a oferit trupa de dans de societate și dans modern „Dansandra”, condusă de prof. instructor-coregraf Andreea Rusan, dansând „Valsul morții”.

De asemenea a fost prezentă trupa „The Witches” a clasei a IV-a A de la Colegiul Tehnic „Dragomir Hurmuzescu”, dansând „Calling all the Monsters”, sub îndrumarea prof. înv. primar Luncan Petronela.

Ioan Sebastian Bara

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva a dedicat un eveniment cultural special celei de-a 70-a aniversări a scriitorului Dumitru Hurubă. Evenimentul a avut loc în ziua de 24 octombrie 2014, la Salle d’Or din incinta Deva Mall.

Așa cum bine se știe, Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva a fost întotdeauna o prietenă devotată a scriitorilor hunedoreni, scriitori de care am avut mereu nevoie, pe care i-am simțit mereu aproape și de care, la rândul nostru, am fost noi înșine aproape. Este un adevăr, care nu trebuie demonstrat, faptul că unul dintre cei mai îndrăgiți și mai calzi prieteni ai Bibliotecii Județene „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva este scriitorul, omul de cultură, Dumitru Hurubă. Așa cum fac bunii prieteni între ei, așa cum își fac daruri, i-am dăruit și noi scriitorului sărbătorit o amplă biobibliografie, întocmită de noi cu pricepere, dar și cu multă  afecțiune.

Este foarte greu să găsești cele mai potrivite cuvinte care să exprime cât mai bine, într-un moment atât de emoționant, întreaga gamă de sentimente pe care le-am trăit acum, când scriitorul și omul de cultură Dumitru Hurubă a împlinit o vârstă frumoasă, a deplinei maturități și înțelepciuni. La ceas aniversar, i-am adresat, alături de zecile de admiratori și prieteni prezenți, un cald La mulți ani! și i-am mulțumit pentru atâtea și atâtea ceasuri de încântare pe care paginile scrise ni le-au oferit, descrețindu-ne frunțile și inducându-ne acea stare de râsuʼ plânsuʼ pe care o știm de la Nichita Stănescu.

Cariera literară a lui Dumitru Hurubă, desfășurată pe parcursul a peste 50 de ani, este o veritabilă poveste de dragoste dintre acesta și arta cuvântului, a slovei românești bine strunite.

Cele peste 30 de volume scrise de-a lungul unei vieți sunt o veritabilă carte de vizită care ar face cinste oricărui scriitor. Încă de la primele pagini publicate, la Târgu-Mureș, în urmă cu aproape 40 de ani, Dumitru Hurubă a atras atenția cunoscătorilor de literatură care au înțeles că au de-a face cu un prozator talentat, viguros, cu un observator fin și inteligent al realităților sociale pe care le-a înregistrat și le-a transpus în literatură cu har și pricepere. Cariera literară a lui Dumitru Hurubă a fost una prestigioasă, ea a stat sub semnul talentului, dar și al unui respect profund față de cititori, cărora li se adresa.

O simplă enumerare a titlurilor unor volume semnate Dumitru Hurubă demonstrează marea varietate tematică a prozei sale și creionează un tablou fidel al realităților din țara noastră, mai ales din perioada de după 1990, când viața socială și politică a devenit extrem de efervescentă și doar un spirit analitic fin, așa cum s-a dovedit a fi Dumitru Hurubă, o putea descifra și explica, prin scrisul său.

Nu este, de aceea, exagerat să afirmăm că asemenea lui Caragiale, Dumitru Hurubă simte „enorm” și vede „monstruos”, așa încât ceea ce rezultă, cărțile sale, sunt o radiografie fină, fidelă, nemiloasă a unei societăți în schimbare. Întreaga operă a lui Dumitru Hurubă reprezintă, în realitate, o cronică scrisă a complexelor realități politico-sociale din România ultimului sfert de secol. Proza lui Dumitru Hurubă se citește cu plăcere, personajele sale conving, trăiesc, sunt autentice, nu au nimic fals, par coborâte de pe scena vieții în paginile cărților.

Apreciat de exigenta critică literară încă de la debut, găzduit în paginile unor prestigioase reviste literare unde nu oricui îi era dat să publice, Dumitru Hurubă a dovedit în permanență că este un scriitor autentic, de mare forță epică, un excelent observator al vieții de zi cu zi căreia îi extrage esența și o sublimează în artă literară. Titlurile scrierilor sale, la simpla lor citire, oferă un tablou extrem de viu, de autentic și radiografiat milimetric al realităților românești ante și postdecembriste.

Despre creația sa literară, scriitorul Dumitru Hurubă ne mărturisește: „Evanghelia mea literară, în care cred cu sfinţenie, este aceea când îmi reuşeşte câte-un text, câte-o creaţie proprie, care (…) de multe ori se reduce la o singură frază sau chiar propoziţie. Aş vrea să înţelegi de-aici, fără să fie o laudă, că muncesc enorm pe text, iar după ce este tipărit, încă mai regret că, parcă, ar fi sunat mai bine altfel… Aceste trăiri ale mele, în calitate de scriitor, au la bază tocmai sinceritatea cu care îmi trimit mesajul către cititor. Şi (…) nu rar se întâmplă să-mi întreb un cititor prezumtiv: măi, omule, îţi place cum sună? Adică nu, nu vreau să-mi trădez cititorii nici măcar cu o virgulă. Între mine şi ei este o punte pe care scrie mare SINCERITATE – sper să reziste mult şi bine în timp…”. Este o veritabilă profesiune de credință făcută de un om al condeiului pentru care scrisul reprezintă însăși rațiunea de a fi.

Numele lui Dumitru Hurubă poate sta cu cinste alături de prozatori iluștri, umoriști prin excelență, precum Tudor și Vlad Mușatescu, Teodor Mazilu, Ion Băieșu, Laurențiu Cerneț etc. Ca și la acești „monștri sacri” ai literaturii române, și în proza lui Dumitru Hurubă cititorul atent va avea surpriza să descopere acelaşi inepuizabil talent, aceeaşi subtilă ironie, aceeaşi scrutare acută şi pertinentă a unei lumi complicate şi de cele mai multe ori nemiloase.

În mijlocul acestui moment festiv, Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva i-a acordat scriitorului Dumitru Hurubă o Diplomă de excelență pentru întreaga activitate pusă în slujba literaturii române.

O altă surpriză a fost momentul muzical susținut de Corala Parohiei „Bunavestire” din Deva, sub bagheta dirijorului Gelu Onțanu-Crăciun.

Toți cei prezenți am fost extrem de fericiți și bucuroși că i-am putut spune „La mulți ani, cu sănătate, bucurii și cărți la fel de bune, lui Dumitru HURUBĂ!”

Ioan Sebastian Bara

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva a organizat în ziua de 23 octombrie 2014, la Sala „Liviu Oros” a Centrului Cultural „Drăgan Muntean” din Deva un eveniment cultural așteptat cu mare interes de toți cei prezenți, eveniment desfășurat sub genericul Centenar Thor Heyerdahl.

A fost o întâlnire cu tinerii pusă sub semul îndrăznelii, a curajului, a spiritului iscoditor, o întâlnire din care au putut afla lucruri extrem de interesante, noi și incitante despre o personalitate celebră în întreaga lume, un explorator și naturalist ale cărui fapte au umplut de admirație lumea de acum peste o jumătate de secol: exploratorul norvegian Thor Heyerdahl, de la a cărui naștere, la 6 octombrie 1914, în orașul Narvik din Norvegia, se împlinește un secol. A devenit celebru în întreaga lume pentru suita de expediții întreprinse la mijlocul secolului XX – Kon Tiki, Ra I, Ra II, Tigris – toate având drept scop demonstrarea unor legături vechi de milenii între diferite zone ale globului. Preocupat de asemănările dintre civilizații aflate la mii de kilometri distanță, a realizat expediții extrem de temerare menite să-i confirme ipoteza că între aceste civilizații există o străveche legătură. În plus, membrii echipajelor lui făceau parte din culturi, din religii diferite, ceea ce a dorit să fie un mesaj de înțelegere și armonie între toate etniile lumii.

Cea mai cunoscută expediție, Kon Tiki, denumită astfel după numele unei zeități incașe, a avut loc în anul 1947 și a pornit din America de Sud (Peru) până în Insulele Polineziene, cu o ambarcație construită cu metodele și materialele utilizate de populațiile inca cu mii de ani în urmă și a durat trei luni și jumătate. Thor Heyerdahl a vrut să demonstreze astfel faptul că populațiile din insulele Pacificului ar fi putut fi de origine amerindiană. Oamenii de știință, însă, contestă această ipoteză. Ceea ce este, însă, cert este spiritul iscoditor, curajul și tenacitatea lui Thor Heyerdahl de a se angaja în aceste expediții: în Oceanul Atlantic (expedițiile Ra din Oceanul Atlantic, din Maroc în insulele Barbados, prin care a dorit să demonstreze că, mult înaintea lui Columb, popoare europene ar fi putut atinge coastele americane), în Insula Paștelui, expediția Tigris de pe fluviul Tigru din Irak.

Despre viața lui Thor Heyerdahl, care se confundă cu celebrele lui expediții, despre ecoul pe care acestea l-au avut în întreaga lume s-a vorbit pe larg, documentat, într-o amplă prezentare făcută în fața publicului, în majoritate elevi de liceu. S-a subliniat în mod deosebit faptul că astfel de personalități se constituie în modele, viața lor este trăită la tensiune maximă, cu pasiune, urmărirea unui ideal în viață fiind punctul central al existenței lor. Thor Heyerdahl este un astfel de model. Generațiile de acum 50 de ani citeau cu pasiune cartea lui dedicată expediției Kon Tiki, era una dintre lecturile de bază ale adolescenților din anii ʼ50-ʼ60 ai secolului trecut. Cartea este la fel de vie și de proaspătă și azi, iar personalitatea lui Thor Heyerdahl este la fel de fascinantă, îi încântă pe tinerii de azi așa cum i-a încântat pe bunicii și părinții lor. De altfel, filmele și cărțile care s-au dedicat celebrului explorator, urmaș al vikingilor, este o dovadă de netăgăduit.

Tocmai pentru a sublinia actualitatea și perenitatea unei personalități ca aceea a lui Thor Heyerdahl, am organizat această manifestare din care, cu siguranță, cei prezenți au plecat îmbogățiți, și-au pus întrebări despre ce înseamnă să ai un ideal în viață, ce înseamnă să nu dezarmezi dacă ai vreun eșec, să te ridici și să mergi mai departe, așa cum Thor Heyerdahl a navigat pe oceanele lumii și și-a urmărit idealul.

Ca de obicei, în finalul expunerii au fost adresate 21 de întrebări din tematica prezentată, cele mai bune răspunsuri fiind răsplătite cu frumoase premii în cărți și diplome oferite de Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva.

Ioan Sebastian Bara

Unul dintre evenimentele culturale deosebit de importante pe care Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva le-a organizat în perioada desfășurării Salonului Hunedorean al Cărții (9-12 octombrie 2014), în parteneriat cu Editura All din București, a fost întâlnirea cu îndrăgitul nostru actor de teatru și film, maestrul Marin MORARU. Acesta a venit la Deva cu prilejul prezentării volumului de dialoguri Suntem ce sunt amintirile noastre, dialoguri purtate cu jurnalista Maria Capelos.

Într-o sală plină, întâlnirea cu actorul Marin MORARU a fost un excelent prilej, un adevărat privilegiu, de a cunoaște îndeaproape una dintre cele mai mari personalități ale scenei românești, un artist cu un talent impresionant, cu un palmares teatral și filmografic remarcabil, autorul unor roluri de referință în teatru, pe marele și pe micul ecran, roluri care l-au impus de peste patru decenii în fața publicului românesc. Fie că a jucat pe scena Naționalului bucureștean sau la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” (în piese celebre ca Nepotul lui Rameau, Leonce și Lena, Romulus cel Mare, D’ale carnavalului, Gaițele, Așteptându-l pe Godot ), fie că a jucat în filme (cele mai îndrăgite fiind Toamna bobocilor, Iarna bobocilor, Actorul și sălbaticii), rolurile lui Marin MORARU au rămas creații actoricești de referință care îl așază pe acesta în galeria celor mai mari actori români din toate timpurile.

Cartea prezentată cu acest prilej este o adevărată confesiune, este povestea unei vieți trăite pe scenă, la cote maxime, un exemplu de pasiune pentru meseria devenită vocație.

Marin Moraru a slujit cu talent și devotament scena românească, numită acum aproape două secole „lăcaș de muze” de către poetul Iancu Văcărescu, o scenă devenită adevărat altar pentru acest artist dăruit și îndrăgit.

Am fost extrem de bucuroși pentru că am putut oferi publicului din Deva, iubitor de artă autentică, întâlnire care, suntem siguri, a produs o puternică impresie în sufletele tuturor celor care iubesc și apreciază valorile noastre culturale.

Ne-am amintit versurile finale ale piesei Coana Chirița de Vasile Alecsandri… :

Așa e lumea, o comedie

Iar noi artiștii care-o jucăm

N-avem dorință alta mai vie

Decât aplauze să merităm!

… și l-am aplaudat din toată inima pe maestrul Marin Moraru!

Ioan Sebastian Bara

Pentru Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, începutul lunii octombrie este pus sub semnul celui mai important eveniment al anului: Salonul Hunedorean al Cărții.

Anul acesta, în perioada 9-12 octombrie, se desfășoară cea de-a XV-a ediție a acestuia, în primitoarea și eleganta Salle d’Or din incinta Deva Mall, fiind cel mai mare Salon de carte din istoria Bibliotecii Județene „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva și din istoria județului Hunedoara. Pe durata celor patru zile, peste 70 de edituri din țară și din județ își vor prezenta oferta de carte, în format clasic precum şi electronic, vor fi organizate lansări de carte, întâlniri cu scriitorii, dialoguri cu marea familie a iubitorilor de lectură, discuţii între editori, scriitori, bibliotecari. Cu siguranță va fi o adevărată sărbătoare a cărții, un eveniment așteptat și urmărit de sute de iubitori ai cărții. Salonul este, și în acest an, o veritabilă provocare la lectură, un prilej excelent de a veni în contact cu noutățile editoriale aduse la Deva de editurile participante.

Anul acesta, numărul editurilor care au confirmat participarea este de 76, mai multe decât cele prezente la precedenta ediție, un fapt îmbucurător pentru organizatori. Au fost prezente următoarele edituri:

• din Alba Iulia – Aeternitas,
• din Brașov – Okian,
• din Brăila – Torent Press,
• din București – All, Antet, Art, Casa Radio, Corint, Corint Junior, Curtea Veche, Diana Press, Editura Didactică și Pedagogică, Energoterm Plus, Flamingo, For You, Girasol, Herald, House of Guides, Humanitas, Leda, Lider, Litera, Matrix Rom, Militară, Nemira, Niculescu, Noi Media Print, Paideia, Prior Media Group, Pro Editură și Tipografie, Pro Ideea Design Mayluk, Rao, România Press, Saeculum IO, Trei, Tritonic, Univers, Univers Enciclopedic Gold, Universal Music, Vivaldi, Vremea,
• din Cluj-Napoca – Argonaut, ASCR, Byton Music, C.A. Publishing, Casa Cărții de Știință, Eikon, Limes, Mega, Myrobiblion, Risoprint,
• din Focșani – Cartea Călătoare,
• din Iași – Polirom, Princeps Edit, TipoMoldova,
• din Reșița – Tim,
• din Sibiu – Cenaclul de la Păltiniș, Cronologia, Karpaty Music,
• din Târgoviște – Cetatea de Scaun,
• din Timișoara – Excelsior Art, Mirton.

Editurile hunedorene, ca de obicei, sunt prezente şi organizează lansările cărților semnate de scriitori consacraţi sau debutanți. Sunt prezente cu standuri următoarele edituri:

• din Deva – Călăuza v.b., Danimar, Emia, Flori Spirituale, Gligor Hașa, Karina, Ortoepia, Paula, SETRAS, Vultur ZM,
• din Orăștie – EMMA, Vorba,
• din Petroșani – Tehno-Art,
• din Simeria – Traian Dorz.

Standurile de carte de la Salon oferă iubitorilor de lectură o paletă editorială extrem de bogată: romane şi volume de poezie, cărţi de artă şi călătorii, memorii şi cărţi de istorie, studii etnografice şi cărţi de spiritualitate, manuale şi culegeri pentru toate nivelele de învăţământ, dicţionare diverse şi enciclopedii. Ca de obicei, și la acest Salon, toate categoriile de vârstă și ocupaționale găsesc cărţile pe care și le-au dorit, la prețuri accesibile.

Salonul Hunedorean al Cărții reprezintă de fiecare dată pentru Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” un prilej special de întâlnire cu prietenii cărții, tot mai numeroși și mai interesați de actul de cultură. De asemenea, suntem foarte bucuroși pentru faptul că un număr atât de mare de edituri au venit la Deva, ceea ce este o dovadă a aprecierii de care se bucură Biblioteca Județeană, organizatoarea acestui important eveniment cultural.

Este de remarcat, și de această dată, faptul că în demersul nostru cultural ne-am bucurat de sprijinul generos al Consiliului Judeţean Hunedoara, al domnului președinte Mircea Ioan Moloț, care consideră că alocarea de fonduri pentru cultură este o investiţie necesară în orice perioadă, că este o investiție cu efecte profitabile pe termen lung, că a acorda atenție culturii este un act de mare și profund patriotism.

Cele patru zile în care se desfășoară Salonul reprezintă un câştig reciproc, atât pentru edituri, cât şi pentru cititorii noştri dornici să-şi cumpere cărţile preferate din toate domeniile. De asemenea, acest Salon reușește să fie un gest de recunoștință față de carte și față de cei care își dedică viața și activitatea cuvântului scris – scriitori, editori, librari -, dar și un gest de apropiere față de cititori. Am înțeles o dată în plus că, în ciuda concurenţei internetului, răsfoitul unei cărţi rămâne o bucurie care nu poate fi înlocuită cu nimic, satisfacţiile spirituale oferite fiind de fiecare dată cu totul speciale.

Salonul Hunedorean al Cărții este, prin urmare, o manifestare culturală de înaltă ținută care le-a dăruit tuturor participanţilor un binemeritat câştig.

Dintre lansările-eveniment pe care le-am oferit în deschiderea Salonului, a făcut parte lansarea volumului 4 (Om, natură, ocupații) din lucrarea Județul Hunedoara, monografie.

Cele trei ample volume ale lucrării „Județului Hunedoara, monografie”, finalizate și lansate în anul 2013, au încercat, și în foarte mare măsură au reușit, să ofere un tablou complex al județului nostru din punct de vedere geografic, istoric, economic, etnografic, social. Au fost respectate rigorile impuse de orice lucrare monografică, au fost făcute prezentări detaliate ale diverselor domenii care, toate împreună, oferă o adevărată carte de identitate a județului Hunedoara. Cu toate acestea, am constatat că o anumită cantitate de informație se mai cerea prelucrată și oferită unui public dornic să cunoască acest județ sub toate aspectele lui. Așa s-a născut ideea de a dedica un volum întreg ocupațiilor milenare ale locuitorilor județului – agricultura, silvicultura, pescuitul, vânătoarea -, precum și transporturilor și sănătății populației.

De aceea, sub genericul „Om, natură, societate” au fost elaborate texte ce reprezintă rodul unei documentări de arhivă minuțioase, au fost descoperite și valorificate informații inedite, care până acum nu au fost niciodată făcute publice. Este un volum bazat exclusiv pe documentare, care aduce în fața cititorului documentul de epocă, informația aflată în zecile de mii de documente arhivate și care, astfel, au fost puse în mod fericit în valoare.

Volumul se deschide cu prezentarea unei ocupații ancestrale care, și în județul Hunedoara, a jucat un rol vital, în sensul propriu, în dezvoltarea societății. Condițiile naturale oferite de județul nostru – un relief variat și proporționat – au permis cultura plantelor și creșterea animalelor din cele mai vechi timpuri. Structurat în două părți, înainte și după Revoluția de la 1848-1849, capitolul dedicat agriculturii face o trecere cronologică în revistă a modului în care locuitorii ținuturilor hunedorene și-au dezvoltat ocupațiile legate de cultivarea pământului și creșterea animalelor.

Astfel, agricultura este urmărită de la primele ei manifestări, din epoca primitivă, apoi dacică și romană, urmând complexul tablou al Evului Mediu, când viaţa majorităţii locuitorilor şi în primul rând a iobagilor s-a desfăşurat în cadrul bine conturat al domeniului feudal. Urmează o minuțioasă prezentare a situației agriculturii hunedorene după revoluția de la 1848-1849, punct de răscruce în istoria Transilvaniei și, deci, și a comitatului Hunedoara. Analiza este făcută pe baza Patentei din 21 iunie 1854 pentru Transilvania. Tabloul agriculturii este întregit cu informații oferite de realitățile economico-sociale de după aplicarea Legii pentru Reforma agrară din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, mergând până la Reforma agrară din 1945.

Relația om-natură nu poate fi desprinsă de rolul extrem de important jucat de-a lungul secolelor de pădure, într-un județ în care proporția terenurilor acoperite de păduri s-a situat mereu în jurul unui procent de 30%. În lucrare, un capitol aparte este dedicat pădurii, tipurilor de păduri din județ (păduri comunale, composesorale, particulare, păduri ale bisericilor și școlilor, păduri de protecție, păduri urbane etc.), celor mai importante reglementări silvice și impactului acestora asupra relațiilor dintre locuitori din acest punct de vedere. Ca și în cazul agriculturii, și în acest capitol se aduc extrem de numeroase informații și documente inedite, prezentate pentru prima dată publicului. Toate aceste informații oferite în capitolul consacrat pădurii confirmă aprecierea extrem de sugestivă cu care istoricul Constantin C. Giurescu își încheie monumentala lucrare dedicată pădurii românești: „pădurea înseamnă pentru noi nu numai o mare bogăție și un puternic rezervor de sănătate, dar (…) și o parte a ființei noastre sufletești, o notă constitutivă a noțiunii de român.” ^[1]

Cu o asemenea înzestrare naturală, cu munți, păduri, ape, văi și câmpii, este firesc ca teritoriul județului Hunedoara să fi oferit condiții prielnice dezvoltării unor ocupații ancestrale: vânătoarea și pescuitul. Bogăția și diversitatea faunei cinegetice din județul Hunedoara sunt impresionante și ne situează județul printre cele mai atractive din acest punct de vedere. Preocupările cinegetice și de pescuit ale hunedorenilor sunt prezentate, și ele, cronologic și documentat, din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, fiind aduse la lumină noi documente de arhivă.

Volumul se încheie cu două capitole în care este prezentată și analizată în mod amănunțit istoria transporturilor și a stării de sănătate a populației. Și în acest caz, aplecarea autorilor către documentul de arhivă își pune amprenta pe calitatea textului a cărui valoare sporește prin ineditul unor informații ce îmbogățesc tabloul unui județ cu o viață economico-socială dinamică și care, mult timp de acum înainte, va juca un rol important între celelalte județe ale României.

[1] Constantin C. Giurescu, Istoria pădurii românești din cele mai vechi timpuri până astăzi, București, 1975, p. 356

Ioan Sebastian Bara

A devenit deja o tradiție ca o bună parte a activităților noastre culturale să fie consacrate marilor personalități, din toate timpurile, din țară și de peste hotare. Aceste activități au drept public-țintă elevii din licee și gimnazii, lor dorim să le oferim, în acest fel, informații noi și utile prin care să-și completeze cunoștințele dobândite la orele de curs, fără ca astfel să ne substituim în vreun fel profesorilor.

Una dintre personalitățile care au jucat un rol esențial în istoria României a fost regele Carol I, de la a cărui moarte s-au împlinit o sută de ani, în octombrie 2014.

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva a comemorat personalitatea marelui monarh român printr-o activitate cultural-educativă desfășurată sub genericul „Centenar Carol I”. Evenimentul a avut loc în ziua de 7 octombrie 2014, în Sala „Liviu Oros” a Centrului Cultural „Drăgan Muntean” din Deva, prilej cu care au fost prezentate viața și realizările lui Carol I, momentele cele mai importante care au marcat domnia de 48 de ani a acestui rege de numele căruia sunt indisolubil legate modernizarea României și alinierea ei la marea familie a țărilor europene.

Activitatea noastră a reprezentat un semn de prețuire față de acest mare rege, un om de o verticalitate etică desăvârșită care a iubit România ca pe propria lui țară, așa cum însuși a declarat în primăvara anului 1866, când a pus piciorul pe pământ românesc. Carol I este personalitatea pe care românii o stimează, o prețuiesc și o respectă cel mai mult, o personalitate pe care o așază în descendența directă și firească a lui Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu și alți voievozi glorioși. De aceea, cunoașterea epocii lui Carol I, a vieții lui, a realizărilor din timpul domniei sale este o îndatorire pentru fiecare dintre noi, în special pentru cei tineri. Vreme de peste 40 de ani, în regimul comunist, orice informație legată de monarhie, de regii României era cenzurată și alungată din cărțile de istorie. A venit momentul să ne cunoaștem istoria așa cum a fost ea, să luăm exemple de la marii noștri oameni de stat, de cultură, de știință.

Sub sceptrul lui Carol I, cel care a domnit sub deviza „Totul pentru Țară, nimic pentru mine”, s-au înregistrat pași importanți pe drumul creării unui stat modern, consolidat: adoptarea primei Constituții a României în 1866, dobândirea Independenței de stat în 1877, proclamarea României ca regat în 1881, crearea unor instituții fundamentale – Banca Națională, Academia Română, Casa de Economii și Consemnațiuni, universități și colegii etc.

Carol I a condus România ca un adevărat suveran, cu seriozitate și responsabilitate, păstrând echilibrul între puterile statului, fiind el însuși un factor de echilibru. A știut să se înconjoare de marii noștri oameni de stat (Mihail Kogălniceanu, Ion Brătianu, Titu Maiorescu, C.A. Rosetti, Alexandru Marghiloman, Ion Ghica etc.) și a pus interesele României înaintea oricăror alte interese. Astfel, a rămas credincios cuvintelor rostite la intrarea în țară, în mai 1866, la Turnu Severin: „De când am pus piciorul pe acest pământ, am devenit român!”. A acționat întotdeauna ca un bun român, devotat Țării și preocupat de binele ei.

Prezentarea făcută în fața publicului, cu precădere elevi de liceu, a punctat riguros marile momente ale unei jumătăți de secol de domnie a lui Carol I.

Trăim într-o perioadă în care nevoia de modele morale este mai necesară ca oricând, de aceea, a studia personalitatea regelui Carol I este un lucru mai mult decât necesar. Nu putem înțelege istoria ultimilor 150 de ani fără a pune în lumină istoria regalității din România, nu putem înțelege marile transformări și reforme de la sfârșitul secolului XIX fără a cunoaște contribuția inestimabilă a regelui Carol I la modernizarea României. Tineretul este cel care trebuie să cunoască cel mai bine trecutul nostru, marile personalități care au influențat această istorie, marii patrioți care au avut ca ideal binele țării și prosperitatea ei.

După ce au urmărit ampla prezentare despre regele Carol I, tinerii prezenți în sală au plecat mult mai bogați spiritual și au avut motive să mediteze cu seriozitate la datoria pe care fiecare dintre noi o are față de țara în care s-a născut. Regele Carol I, deși născut pe meleag străin, a știut să fie un bun român, s-a dedicat trup și suflet cauzei României și acest lucru merită respectul și recunoștința noastră.

În final, așa cum ne-am obișnuit deja, tinerilor prezenți în sală li s-au adresat întrebări legate de regele Carol I și epoca sa, cei care au răspuns corect fiind răsplătiți cu premii constând în cărți și diplome oferite de Biblioteca Județeană.

Ioan Sebastian Bara

A intrat deja în tradiția Bibliotecii Județene „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva de a organiza, în primul week-end al lunii octombrie, un eveniment pe care prietenii noștri îl așteaptă cu mare bucurie: Noaptea Bibliotecilor. În acest an, seara zilei de 4 octombrie s-a prelungit până în zorii zilei următoare grație unui program variat și incitant.

Vremea a fost favorabilă, așa încât curtea Bibliotecii s-a umplut până la refuz cu un public de toate vârstele, așa cum s-a întâmplat și la edițiile precedente.

În calitate de gazde ne-am străduit, cu grijă și cu mult drag, ca fiecare vizitator să se simtă bine și să petreacă ceasuri plăcute în această cea mai lungă noapte a bibliotecii. A fost o noapte a porților deschise, iar noi ne-am așteptat oaspeții ca pe niște prieteni dragi.

Seara a început cu un moment dedicat celor mai mici dintre vizitatori, un moment realizat de actrița Isabela Hașa de la Teatrul de Artă din Deva care a interpretat fragmente din spectacolele de teatru în care, de-a lungul timpului, a întruchipat personaje din povești nemuritoare: Scufița Roșie, Motanul Încălțat, Albă ca Zăpada, Iedul din Capra cu trei iezi, Spiridușul din Hänsel și Gretel. Acest din urmă basm, al fraților Grimm, l-a și povestit copiilor. Succesul a fost deosebit, cei mici fiind încântați atât de povești, cât și de interpretare. La finalul momentului, un clown i-a binedispus pe copiii prezenți și le-a oferit baloane de diferite forme și culori.

Momentul de mare atracție al serii a fost întâlnirea cu mult apreciații cantautori Ducu Bertzi, acompaniat de Mihai Neniță, și Mircea Vintilă. Melodii îndrăgite, unele cunoscute de peste 40 de ani de cei care iubesc această muzică, melodii veșnic tinere și care merg direct la suflet, au creat o atmosferă de-a dreptul incendiară. Publicul a cântat împreună cu cei doi artiști toate melodiile interpretate iar aplauzele au exprimat entuziasmul celor pentru care muzica reprezintă una dintre marile bucurii ale vieții.

Nu s-au stins bine ultimele acorduri ale recitalului și cerul a fost inundat de un feeric foc de artificii, în aplauzele celor prezenți.

Ca de obicei, și în acest an am prezentat secțiile bibliotecii, i-am călăuzit pe cei doritori să ne cunoască munca prin cele mai importante puncte ale oricărei biblioteci publice: Compartiment Completare, Evidență, Compartiment Catalogarea Colecțiilor, Compartiment Metodic, Compartiment Informare Bibliografică și Comunitară, Compartiment IT, Biblionet, Secția de Artă și Carte Franceză, Secția de Împrumut Carte pentru Copii, Secția de Împrumut, Sala de Lectură, depozite. Întrebările adresate de vizitatori au dovedit interesul acestora pentru modul de funcționare a bibliotecii.

Aproape de miezul nopții, la Sala de Lectură, s-a făcut o extrem de interesantă prezentare a artei culinare chineze, unul dintre numeroasele puncte de mare interes ale acestei civilizații care ne uimește prin bogăția și profunzimea ei. A putut fi văzută și o expoziție având ca temă „Arta și cultura chineză reflectate în colecțiile bibliotecii”, expoziție care, și ea, a stârnit un interes aparte.

După miezul nopții au urmat proiecții de film pentru diferite gusturi: filme romantice (O iubire ca-n povești și Perfect pentru tine) și science-fiction (Transformers și Aliens. Misiune de pedeapsă), care se găsesc și pot fi împrumutate de la Secția de Artă și Carte Franceză.

La intrarea în bibliotecă, vizitatorii au fost întâmpinați de o expoziție de fotografie în care au fost prezentate momente din edițiile anterioare: „Noaptea Bibliotecilor, an de an…”.

Așa cum am procedat în fiecare an, și de această dată am „decretat” Noaptea Bibliotecilor drept „Noaptea iertării”, ceea ce înseamnă că, în această noapte, utilizatorii care au întârziat să returneze documentele împrumutate le-au putut restitui fără niciun fel de penalizare.

De pe acum ne așteptăm prietenii la ediția viitoare a Nopții Bibliotecilor, aceasta fiind un excelent prilej de a crește numărul celor care vin cu regularitate la bibliotecă.

După această noapte sperăm că cei care au venit vor iubi și mai mult cartea și cultura și vor deveni și mai buni prieteni ai bibliotecii noastre. Ne bucurăm cu atât mai mult cu cât în această seară, în această noapte, invitații noștri au renunțat pentru câteva ore la alte preocupări și au venit să cunoască biblioteca, să pătrundă în universul cărții și să descopere comorile unei instituții de cultură care joacă un rol extrem de important în spiritualitatea județului, a comunității.

Sigur, într-o lume a internetului, a interconexiunilor instantanee, cu incontestabilele lui beneficii, vizita la o bibliotecă, cititul unei cărți, par a fi uneori demodate și căzute în uitare, dar cei prezenți au văzut că nu e deloc așa, pentru că biblioteca, acest depozit de tezaur cultural de mare valoare, nu și-a epuizat încă resursele, nu și-a spus încă ultimul cuvânt, iar cartea tipărită nu a ieșit încă din scenă și are încă un rol important de jucat.

Evenimentul intitulat „Noaptea Bibliotecilor” dorește tocmai acest lucru: să aducă mai aproape de sufletul cititorului cartea, să-i prezinte multiplele valențe, să-i spună istoria.

În același timp cei prezenți au putut vedea că biblioteca este o veritabilă instituție culturală care adună laolaltă artiști din toate domeniile, oferind publicului prezent momente artistice de înaltă ținută.

Cei prezenți au plecat de la bibliotecă la finalul acțiunii cu convingerea că, în ciuda invaziei, mai mult sau mai puțin benefice, a internetului, răsfoirea unei cărți, scoaterea ei de pe raft, discuția cu un bibliotecar pe marginea unor recente apariții, sunt și vor rămâne preocupări care îi vor îmbogăți spiritual.

Ioan Sebastian Bara

Sfârşitul lunii septembrie a adus iubitorilor de poezie un nou volum al jurnalistului şi poetului Daniel Marian, un volum cu un titlu original: Π (Pi).

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva a organizat lansarea acestui volum în incinta Deva Mall, etajul 4, Salle dʼOr, locaţie primitoare şi adecvată întâlnirilor literare.

Acest volum îmbogățește registrul liric al poetului Daniel Marian cu noi viziuni, de o mare originalitate, asupra lumii și asupra eternelor interogații pe care poetul și le adresează sieși în legătură cu viața și moartea, iubirea, trecerea prin lume și sensul existenței.

Volumul de poezie se intitulează, extrem de îndrăzneț și original, Pi, după celebra constantă din matematică, numărul fără de care geometria nu poate exista, număr inventat de greci, părinți ai filosofiei. Se pare că acest număr trebuie să ne ducă cu gândul la infinit, la nesfârșire, la faptul că, asemenea matematicii, nici arta, nici poezia nu au început, nu au sfârșit.

Cu siguranță și aceste gânduri l-au inspirat pe poetul și jurnalistul Daniel Marian atunci când și-a intitulat acest nou volum. Poezia face parte din însăși starea naturală, firească, a lui Daniel Marian care trăiește prin poezie și pentru poezie, respiră poezie și îi savurează aerul tare.

Așa cum observa poetul Eugen Evu, pentru Daniel Marian „cartea este micul lui sanctuar, poate oracol sieşi, eventual audibil şi altora”, este lumea pe care o alcătuiește cu fiecare vers, cu migală și mare atenție la detalii, la cuvânt, la mijloacele de expresie. Poezia lui Daniel Marian este îndrăzneață, rupe zăgazuri și depășește convenții, este o poezie a secolului XXI, o poezie postmodernă, scrisă cu nerv și luciditate. Atent la fiecare amănunt al vieții, Daniel Marian transpune în vers trăiri și senzații, iar rezultatul este unul pe măsură. Așa cum veți vedea, dacă veți parcurge de la un capăt la altul această plachetă de poezii, versurile surprind stări sufletești extrem de complexe, contradictorii și foarte profunde. Transpunerea lor în vers este făcută cu har și cu un talent care îl așază pe Daniel Marian printre poeții noștri valoroși.

De fiecare dată când Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva organizează lansarea unei noi cărţi, avem sentimentul extrem de plăcut că ne-am îndeplinit o datorie de onoare atât față de scriitori, prietenii noștri, cât și față de cititori, tot mai mulți și mai exigenți. Îmi place să cred că, și cu acest nou volum de poezie, ne vom ridica cu succes la nivelul înalt al exigențelor cititorilor noștri, mulți dintre ei iubitori de poezie. În ultimă instanță, aceasta este datoria noastră ca bibliotecă publică, bibliotecă judeţeană, aceasta ne este finalitatea muncii: să aducem cât mai mulţi prieteni ai cărţii în jurul nostru şi să le oferim tot ce este nou în materie de slovă tipărită.

Cu prilejul acestei lansări, poetul Daniel Marian a oferit autografe iubitorilor de poezie.

Ioan Sebastian Bara