Unul dintre evenimentele culturale organizate de Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva în luna decembrie și care a reținut atenția publicului a fost comemorarea scriitorului român Vintilă Horia la împlinirea a 100 de ani de la naștere. Sub genericul Vintilă Horia – Literatură și exil, la Sala „Liviu Oros” a Centrului Cultural „Drăgan Muntean” din Deva a fost prezentată, în data de 17 decembrie 2015, personalitatea acestui important reprezentant al exilului literar românesc, al acelei generații care, după instalarea comunismului în România, a fost nevoită să-și părăsească patria, să aleagă calea străinătății, să se dezrădăcineze. Moștenirea literară a lui Vintilă Horia a început să fie pusă în lumină abia după 1990, când libertatea cuvântului a devenit realitate în România.

Totuși, opera scriitorului Vintilă Horia nu este încă, din păcate, studiată în școală. De aceea, biblioteca noastră, ca de atâtea ori, a venit oarecum în sprijinul școlii și a adus în atenția elevilor personalitatea complexă și creația literară a acestui mare intelectual român.

Din ampla și documentata prezentare a reieșit cu claritate ce înseamnă o viață de om pusă sub semnul dragostei de țară, o țară de care Vintilă Horia a trebuit să se rupă. Mai mult, a trebuit să facă față unor atacuri și denigrări, a trebuit să guste din pâinea amară a exilului și a smulgerii din pământul pe care se născuse. Din această suferință s-a născut o operă literară de o valoare excepțională, romane și eseuri care încă așteaptă să fie cunoscute. Vintilă Horia și-a transpus propriile trăiri în portretele de eroi exilați pe care i-a creat în romanele sale, s-a identificat cu fiecare dintre exilaţii din cărțile pe care le-a scris.

A reieșit, de asemenea, cât de mare a fost tributul pe care scriitorul l-a plătit pentru unele texte scrise în tinerețe, într-o epocă tulbure din istoria țării, texte care l-au costat umilințe și marginalizări. Despre sine și frământările sufletești generate de exil vorbește însuși Vintilă Horia, astfel: „Iată, cine vrea să mă cunoască mai bine nu are decât să recitească Dumnezeu s-a născut în exil şi Cavalerul Resemnării. Eu sunt acolo, cu toate scînteierile şi cu toate umbrele mele. Numai prin mijlocirea cărţilor se poate judeca un scriitor, şi nu pe baza câtorva articole”. A recunoaște deschis luminile și umbrele unei vieți, așa cum o face Vintilă Horia, este un semn de demnitate, semnul unui caracter puternic și vertical.

Deși a trăit în exil – în Italia, Argentina, Spania și Franța – Vintilă Horia a purtat cu el mereu dragostea pentru România, pentru istoria și oamenii ei, cum atât de emoționant mărturisește: „Eram într-o legătură permanentă cu Țara. Întâi era permanentă prin amintire, în al doilea rând era permanentă prin lectură, în al treilea rând era prin vis. Am păstrat o legătură permanentă cu România din vis”. Iar istoria românilor a perceput-o ca pe istoria unui lung șir de patimi care au început cu sinuciderea lui Decebal la Sarmizegetusa și se termină cu morții din decembrie 1989.

Prezentarea dedicată scriitorului Vintilă Horia a fost urmărită cu interes, în final fiind adresat un set de întrebări, iar cei care au dat răspunsuri corecte au fost răsplătiți cu premii constând în diplome și cărți oferite de Biblioteca Județeană.

Ioan Sebastian Bara

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva a organizat în ziua de 10 decembrie 2015, în primitoarea ambianță a Galeriilor de Artă ale municipiului Hunedoara, un eveniment cultural de excepție: lansarea volumului intitulat „Interviuri hunedorene”, semnat de cunoscutul și apreciatul dascăl de limba și literatura română, profesorul Mihai Petre.

Volumul cuprinde o serie de interviuri, dialoguri cu profesori din școli hunedorene și cu scriitori din Hunedoara.

Domnul Mihai Petre este o autoritate în învățământul hunedorean, un nume apreciat și respectat, atât pentru calitățile deosebite de dascăl, cât și pentru lucrările al căror autor este.

Volumul „Interviuri hunedorene” este structurat în două părți. Prima parte este consacrată unor dialoguri ample și documentate cu profesori, colegi de breaslă: profesorii de limba și literatura română Viorel Avram, Mihai Barbu și Cristian Lunel, profesorii de istorie Gheorghe Alimpesc și Viorel Lupu, de filosofie Gilbert Danciu, de educație fizică Iuliu Deldegan și Ioan Silvestru, de matematică Dumitru Lațcu și Gheorghe Șincu, de cultură civică și drept Grațian Ordean. Toate aceste dialoguri, convorbiri amicale, pornesc de la un adevăr axiomatic așezat de domnul Mihai Petre la începutul fiecărui astfel de dialog:

                 A fi educator e mai mult decât o profesie, e o vocație. Ea completează triada slujirii omului în ipostaza educare și instruire, suferință și vindecare, credință și iertare.

Din dialogurile purtate cu acești dascăli răzbate ca un fir roșu dăruirea și pasiunea cu care s-au dedicat acestei nobile meserii, cât de mult au dorit ca din mâinile lor să iasă oameni adevărați, cu temeinice cunoștințe, dar și cu o ținută morală ireproșabilă.

În opinia autorului, exprimată în prefața volumului, acești dascăli au fost aleși ca interlocutori pentru că sunt veritabile „repere profesionale și morale” care „au marcat cu lumina cunoașterii, a adevărului și a frumosului foaia de parcurs a elevului ajuns muncitor, medic, jurist, artist, politician, dar – mai ales – Om… Contestați de foarte multe ori, și-au dus crucea alegerii unei profesii pentru care au simțit chemarea de a lucra cu copilul, această fragilă ipostază a omului… ”

Citind dialogurile din carte ne dăm seama cât de mândri sunt dascălii aceștia când elevii pregătiți de ei ajung oameni mari, când, cum se spune, învățăcelul își depășește magistrul, când, răsfoind în „catalogul sufletului”, dascălii își dau seama cu mândrie și emoție că au reușit să formeze oameni cu O mare. Și avem în fața noastră un exemplu elocvent pe care țin să-l fac cunoscut: în lucrarea elaborată de Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, „Județul Hunedoara, monografie”, volumul cinci dedicat personalităților hunedorene de marcă, am avut bucuria și satisfacția să includem personalitatea domnului profesor Mihai Petre, dar și bogatul CV al fostei sale eleve de la Liceul Sanitar din Hunedoara, devenită cunoscuta scriitoare și eseistă Simona Sora.

Domnul Mihai Petre se apleacă cu afecțiune, cu respect și admirație asupra personalităților interlocutorilor săi cărora le dă prilejul să-și deschidă sufletul cu sinceritate și căldură, știe să conducă dialogul în așa fel încât, la finalul acestuia, să ni se contureze fiecare personalitate cu ceea ce are caracteristic și special. Confesiunile reușesc să alcătuiască, toate la un loc, atât portretele unor intelectuali, cât și tabloul unei epoci dificile, a unei epoci frământate și complicate din istoria noastră. Relatările curg dinspre primii ani, cei ai instaurării comunismului, până în zilele noastre, o epocă nu mai puțin complexă, dar așezată, totuși, sub semnul libertății.

Scriitorii ocupă partea a doua a volumului. Dialoguri ample, deschise, sincere, cu întrebări incitante și inteligent plasate. Se conturează patru portrete complete ale scriitorilor care au marcat viața literară a județului Hunedoara. Facem cunoștință cu Raisa Boiangiu, cea care își are rădăcinile pe malul Nistrului basarabean, o profesoară excepțională și o prozatoare profundă, de mare talent. Însăși viața ei a fost un roman palpitant și, în dialogul cu domnul Mihai Petre, ne aduce în față, cu o sinceritate debordantă, toate treptele pe care le-a urcat până a ajuns un dascăl-scriitor care și-a iubit cu pasiune meseria și care scrie așa cum respiră, citește și se racordează permanent la viața culturală.

Îl cunoaștem apoi pe Eugen Evu, cel care, cum spune domnul Mihai Petre, „ascunde în înfățișarea lui ascetică un suflet de poet autentic, capabil să ardă liric în cuvinte, în expresii sau panseuri”. Dialogul cu acesta urmează parcă un itinerar inițiatic, alcătuit pe zile, șapte zile, ca în Biblie, subiectele puse în discuție fiind subsumate unui număr de șapte concepte generice: Facerea, Ispitirea, Chemarea, Deschiderea, Călătoria, Risipirea și Odihna. Dialogul este închis    printr-o serie de poeme semnate Eugen Evu, poeme care îi subliniază, încă o dată, personalitatea fascinantă.

Fratele lui, Ioan Evu, întruchipează și poetul format la Cercul literar „Flacăra” din orașul Hunedoara, dar și cantautorul de mare sensibilitate din grupul Canon, sufletul acestui grup. Dialogul curge firesc, se vorbește despre poezie, cuvânt, om, omenie, poet, teme urmărite de-a lungul unei vieți dăruite poeziei și muzicii. Nu sunt uitați mentorii poeților hunedoreni: Iv Martinovici, Dan Constantinescu, Neculai Chirica, cei care au format o adevărată școală de poezie hunedoreană.

„Cvartetul” scriitorilor hunedoreni este încheiat de poetul-muzician Nicolae Szekely, dialogul cu acesta fiind structurat pe „intrări”: în lumina zilei, în lumina cuvântului, în lumina amiezii, în lumina sinelui, secvențe care ilustrează faptul că viața lui a fost, este și va fi un perpetuu „tic-tac poezie-muzică, muzică-poezie”.

Confesiunile adunate între copertele acestui volum ne aduc în față dascăli și scriitori care, cu sinceritate și o generozitate spirituală remarcabilă, se constituie în adevărate modele etice, personalități de o bogăție sufletească remarcabilă. Aceste modele ar trebui să fie urmate de toți cei care pornesc în viață, au un ideal și, mai ales, vor să devină oameni adevărați.

Volumul este o reușită incontestabilă a dascălului și scriitorului Mihai Petre și suntem onorați să avem această carte în biblioteca noastră.

La finalul lansării a urmat o sesiune de autografe oferite doritorilor de către autorul volumului „Interviuri hunedorene”.

Ioan Sebastian Bara

Lansarea unei cărți de o factură specială a avut loc, în organizarea Bibliotecii Județene „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, în data de 8 decembrie 2015.

Cunoscuta actriță a Teatrului de Artă din Deva, Isabela Hașa, a venit în fața publicului, și în mod deosebit a copiilor, cu o carte pe care a intitulat-o Iubire fără cuvinte. Este o carte plină de sensibilitate și duioșie, o carte de care se vor bucura nu doar copiii, ci și toți cei care iubesc animalele și în mod deosebit câinii, acești prieteni devotați și afectuoși ai omului, animale care nu întotdeauna se bucură de o soartă bună. Lumea celor care nu cuvântă este o lume specială, îndrăgită în egală măsură de tineri și vârstnici, dovadă publicul care a venit în număr mare la Salle d’Or din incinta Deva Mall. Cartea, care cuprinde o mică povestire izvorâtă din realitate despre cățelușii Ricko și Linda, este completată cu pagini pe care copiii sunt invitați să le coloreze.

Cartea lansată este și un dar oferit copiilor în așteptarea Sărbătorii de Crăciun. Ea se numește, deloc întâmplător, Iubire fără cuvinte și este scrisă cu dragoste, cu duioșie și cu sufletul plin de amintirile legate de cățelușul ei Ricko, pe care nu-l mai are, dar pe care nu l-a uitat.

Câinii sunt prietenii omului și merită întreaga noastră afecțiune pentru că răsplata din partea lor este un devotament cum rar se întâlnește. Cei care vor citi cartea vor vedea ce înseamnă să iubești un câine, ce înseamnă să ai grijă de el, să-l ocrotești.

Se apropie Crăciunul, o sărbătoare care îndeamnă la bunătate, la generozitate, la dăruire. Cartea Isabelei Hașa ne spune că trebuie să fim mai buni și putem să fim mai buni. Scrisă într-un stil plăcut, atrăgător, cu căldură și duioșie, cartea va face mare plăcere, cu siguranță, tuturor celor care o vor citi și le va așeza în suflete mai multă bunătate și înțelegere față de cei care au nevoie de o mângâiere, de o vorbă bună. Dialogul dintre eroii cărții – Ricko și Linda – nu este un simplu dialog între doi căței, el este plin de înțelesuri pe care lectura cărții le va dezvălui.

În așteptarea Crăciunului, a sărbătorii iubirii și înțelegerii, o astfel de carte era necesară.

La finalul lansării autoarea a oferit autografe micilor cititori.

Ioan Sebastian Bara

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva a invitat iubitorii de literatură la o nouă întâlnire cu scriitorul Gherasim Țic, care și-a lansat romanul Sonata lunii sau Fericirea de a iubi și de a fi iubit, apărut la Editura Orizonturi din București.

Romanul Sonata lunii sau Fericirea de a iubi și de a fi iubit este o amplă frescă a vieții sociale și politice din România anilor postbelici, un roman ce urmărește destinul unui intelectual ardelean de la terminarea liceului până la anii deplinei maturități. Tânărul Cosmin Deleanu, fiul unei familii de gospodari din Brănișca, licean din Deva, traversează una dintre cele mai negre perioade din istoria României: este martor al instaurării regimului comunist, al colectivizării forțate, al discriminării pe care o suferă studenții din cauza „originii lor nesănătoase”. Toate dificultățile pe care le întâlnește tânărul intelectual, viitor jurist, în toți acești ani îi par mult mai ușor de suportat grație iubirilor pe care le cunoaște și cărora li se dedică, în toate etapele vieții sale. Dincolo de relatarea acestor iubiri, romanul prezintă foarte amănunțit atmosfera din societatea acelor ani, în special din mediul studențesc pe care autorul îl cunoaște în cele mai mici amănunte.

Din prefața semnată Floarea Necșoiu aflăm că „autorul realizează o tipologie care definește acea perioadă istorică a țării” și „cartea captivează prin fabulația ei bogată și curata limbă în care este scrisă, prin împletirea sublimului cu abjectul, pregătind tinerii cititori pentru viață, cărora personajul-autor le este un admirabil model”.

Romanul lui Gherasim Țic este cu atât mai captivant cu cât cititorul face cunoștință cu oameni, locuri și întâmplări petrecute în așezări hunedorene, Deva și Brănișca, în pagini realizate într-un stil accesibil, limpede.

În romanul Sonata lunii sau Fericirea de a iubi și de a fi iubi cititorii, în special cei tineri, vor găsi un model de urmat, modelul unui intelectual care se formează ca om drept și cinstit. Eroul principal al romanului nu abdică de la idealurile morale, studiază și vrea să-și construiască o carieră, își face o solidă cultură generală și, ceea ce este foarte important, iubește și este iubit. Pagini întregi sunt dedicate descrierii trăirilor acestui tânăr intelectual, îi cunoaștem frământările sufletești generate de iubire, dar și suferința pe care i-o provoacă realitățile crude în care este nevoit să trăiască și care îl amenință zi de zi: controlul partidului comunist asupra studenților, suferințele sătenilor obligați să se înscrie în gospodării colective, mutilarea istoriei naționale, intruziunea partidului în viețile oamenilor. Cu toate acestea, cariera eroului acestui roman se cristalizează și el va ajunge un intelectual adevărat, prin perseverență, muncă și ambiție.

Prozatorul Gherasim Țic ne-a demonstrat încă o dată că este un scriitor autentic care, prin acest nou roman, a realizat o cronică a vieții urbane transilvănene de acum peste o jumătate de veac.

La finalul lansării a urmat o sesiune de autografe oferite doritorilor de către autorul Gherasim Țic.

Ioan Sebastian Bara

În fiecare an, așteptăm ziua de 1 Decembrie cu emoție, cu bucurie și cu recunoștință pentru cei care au făurit România Mare acum aproape un secol. Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva a dedicat, în ziua de 26 noiembrie, o activitate specială, destinată în primul rând tineretului. În Sala „Liviu Oros” a Centrului Cultural „Drăgan Muntean” din Deva, sală atât de familiară elevilor care, an de an, iau parte la această manifestare, a avut loc o prezentare a momentului istoric reprezentat de Marea Unire de la 1918, o trecere în revistă a evenimentelor care au precedat această importantă pagină a istoriei noastre, evidențiindu-se contextul intern și internațional în care s-a creat România Mare. Prezentarea s-a bazat pe o suită de imagini care au ilustrat principalele evenimente politice care, în anul 1918, au adus Basarabia, Bucovina şi Transilvania alături de Țara-Mamă.

Desigur, istoria noastră este bogată, plină de pagini mărețe, glorioase, pe care le cunoaștem foarte bine. Dar, dintre numeroasele momente de răscruce istorică pe care le-a trăit poporul român, nu există o zi mai dragă inimilor noastre decât ziua de 1 Decembrie, zi devenită în urmă cu 25 de ani, în 1990, sărbătoare națională, Ziua României. Este ziua când, nu departe de noi, în inima Ardealului, la Alba Iulia, a răsunat din mii de piepturi dorința fierbinte de unire a Transilvaniei cu România, unire favorizată de condițiile internaționale ale sfârșitului Primului Război Mondial.

Din acel decembrie 1918, de când România s-a configurat în hotarele ei firești, ziua de 1 Decembrie ocupă un loc aparte în inimile tuturor celor care sunt fii ai acestei țări, ai acestui pământ.

Această zi a fost îndrăgită chiar şi în vremuri grele, tulburi, atunci când 1 Decembrie părea că s-a șters din cărțile de istorie, când această zi a fost eliminată din şirul sărbătorilor neamului, aşa cum au fost ignorate şi marile personalități cărora le datorăm Marea Unire: Regele Ferdinand Întregitorul, Regina Maria, Ion I. C. Brătianu, Take Ionescu, generalii Eremia Grigorescu, Alexandru Averescu, C-tin Prezan.

Istoria a făcut, însă, dreptate și a așezat această zi glorioasă la locul de mare cinste ce i se cuvine în mod firesc. Marele nostru istoric Nicolae Iorga a sintetizat admirabil semnificația Unirii de la 1918: „Unirea românilor trebuie înfăţişată totdeauna – potrivit adevărului – ca urmare firească a unei pregătiri istorice de sute de ani, în cursul cărora acest popor de eroi şi de mucenici a izbutit să-şi apere cu uimitoare stăruinţă «sărăcia şi nevoile şi neamul» (…), rămânând, împotriva tuturor năvălirilor barbare şi vremelnicelor stăpâniri străine, în cea mai strânsă legătură cu pământul strămoşesc în care, ca într-un liman de mântuire, şi-a putut adăposti traiul de-a lungul vremilor de urgie.”

Noi, hunedorenii, suntem mândri că la Marea Adunare de la Alba Iulia au luat parte și numeroși locuitori ai județului Hunedoara și avem multe documente care relatează cum sute de locuitori din Zărand, de pe Valea Mureşului, a Streiului și Cernei, din Valea Jiului, cu steaguri tricolore, au fost martorii însuflețiți ai unui moment de importanță crucială din istoria României.

Este bine, de aceea, ca tinerii de azi să afle cât mai multe despre această minunată zi de mare praznic al românilor, să ştie ce datorăm înaintaşilor noştri, să treacă dincolo de datele istorice seci şi să se aplece cu interes asupra unor evenimente care ne-au marcat destinul ca naţiune europeană demnă. Acesta este și motivul pentru care, an de an, din suita manifestărilor culturale organizate de Biblioteca Județeană, cinstirea zilei de 1 Decembrie nu a lipsit, nu lipsește și nu va lipsi niciodată. Este prilejul să spunem, an de an, cu aceeași însuflețire, cu bucurie și speranță: La mulţi ani, România!

La finalul prezentării, elevilor de gimnaziu prezenți în sală li s-au adresat o serie de întrebări, iar răspunsurile corecte au fost răsplătite cu premii constând în diplome și cărți oferite de Biblioteca Județeană.

Ioan Sebastian Bara

Toamna aceasta le-a adus iubitorilor de poezie din Deva un nou volum semnat Dumitru Tâlvescu. Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, fidelă tradiției de a fi gazda scriitorilor care își lansează noi volume, a organizat în data de 16 noiembrie lansarea plachetei de versuri semnată Dumitru Tâlvescu, intitulată Alb și apărută la Editura Limes.

Ca de obicei, primitoarea și eleganta Salle d’Or din incinta Deva Mall s-a dovedit a fi un spațiu ideal pentru o întâlnire de suflet, prietenească între Dumitru Tâlvescu și prietenii lui care îi apreciază poezia.

Volumul lansat, într-o excelentă, elegantă și sugestivă ținută grafică, are o amplă postfață scrisă de poetul Eugen Evu care consideră această nouă carte a lui Dumitru Tâlvescu „neo-simbolistică, cromatică – cu ținta schimbării „reprogramate”, (…) o carte contrapunctică, (…) scrisă de un moralist cu spirit polemic.”

Cartea, intitulată simplu Alb, cuprinde poezii în care tema imaculării, a purității și a idealului artistic revine recurent în versuri de o mare profunzime, pătrunse de un evident fior filosofic:

Albul neșters al clipei ce uită s-apară

Dincolo de teamă el vrea să răsară

Spre noi culori furate din fluturi și ape

Aduse aproape de negru să scape.

În acest volum, poetul se și autodefinește cu limpezime și recurge din nou la metafora albului, atunci când încearcă să creioneze portretul-tip al poetului etern:

Poeții sunt alcătuiți din cuvinte

Alb le vibrează adâncul în șoapte

Unde totu-i permis, dar nu și regretul

Iar vina nu-i decât a verbului ascuns,

Înotul în apele repezi cu rime.

Acest „înot cu rime” Dumitru Tâlvescu îl practică din ce în ce mai măiestrit, mai meșteșugit, arta lui poetică devine, de la un volum la altul, tot mai rafinată și mai esențializată.

După cum bine știu toți cei care îl cunosc pe Dumitru Tâlvescu, acesta a lăsat în urmă o carieră dominată de cifre şi calcule contabile, de om de bancă, cum se spune, şi s-a dedicat condeiului, scrisului, pentru a ne oferi cărţi, versuri, gânduri şi confesiuni. Iar acum, acest volum de versuri ne vădește un poet modern, sensibil și dăruit cu talent veritabil. Fiecare vers este cizelat, migălit, cuvintele sunt strunite și îndrumate să sugereze stări legate de iubire, credință, natură, veșnicie, de marile teme ale filozofiei dintotdeauna.

Publicul prezent în sală a avut plăcuta surpriză să constate, încă o dată, că, în era internetului, a computerelor, literatura adevărată poate să-și facă loc și reușește să ajungă drept la inimile cititorilor, cei care așteaptă noi creații literare de valoare. De aceea, Dumitru Tâlvescu merită toate felicitările pentru acest nou volum, o nouă invitație în universul fără sfârșit al Poeziei.

Ioan Sebastian Bara

A devenit o tradiție ca Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva să aducă în atenția publicului, în mod deosebit a tinerilor, teme de mare interes legate de personalități, evenimente care au marcat atât istoria și cultura română, cât și pe cea universală.

În urmă cu 75 de ani, la 27 noiembrie 1940, marele savant român Nicolae Iorga a fost victima unui oribil asasinat, răpus de gloanțele legionarilor. În memoria lui, biblioteca noastră a organizat în ziua de 11 noiembrie 2015, la Sala „Liviu Oros” a Centrului Cultural „Drăgan Muntean” din Deva, o manifestare cultural-educativă. A fost evocată personalitatea marelui nostru istoric, om politic și de cultură.

Nicolae Iorga, personalitate de anvergură enciclopedică a civilizației române, este una dintre figurile cele mai marcante, care și-a pus amprenta pe întreaga istorie a primei jumătăți a secolului XX.

Nicolae Iorga nu e singurul intelectual care a căzut sub gloanțele legionare: aceeași soartă au avut-o oamenii politici I.G. Duca și Armand Călinescu, precum și marele economist Virgil Madgearu. Lecțiile istoriei trebuie cunoscute și înțelese pentru ca asemenea momente dureroase și tragice să nu se mai repete.

La cei 69 de ani pe care îi avea Nicolae Iorga în momentul în care cădea răpus de gloanțe, a lăsat moștenire acestui neam și umanității întregi o operă istoriografică impresionantă ca volum și vastitate tematică, studii de istoria literaturii, monografii de orașe, volume de cugetări, piese de teatru, studii de folclor, studii de istorie a bisericii, note de drum, poezii, eseuri, conferințe radiofonice, discursuri parlamentare și mii de articole de presă. Moștenirea lui Nicolae Iorga este inestimabilă, sutele de volume scrise stârnesc admirația și uimirea oricui. Elogiind personalitatea lui Nicolae Iorga, istoricul A. D. Xenopol se întreba, pe bună dreptate, „cum a putut un creier să conceapă atâtea lucruri și o mână să le scrie”.

Nicolae Iorga a avut anvergura unui veritabil savant renascentist. Moartea lui a zguduit întreaga lume civilizată, 47 de universități și academii din întreaga lume arborând drapelul în bernă în semn de prețuire față de marele savant român ucis.

Asasinarea acestui patriarh al culturii române este unul dintre cele mai dureroase momente ale istoriei noastre.

Cei prezenți în sală, în majoritate elevi de la colegiile și liceele devene, au urmărit cu mare interes prezentarea, iar în final li s-au adresat întrebări legate de viața și opera lui Nicolae Iorga, cele mai bune răspunsuri fiind recompensate cu premii constând în diplome și cărți.

Ioan Sebastian Bara

Momentele aniversare dedicate personalităților hunedorene sunt nelipsite de pe agenda Bibliotecii Județene „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, momente pe care le pregătim din vreme, cu drag, dar și cu profesionalism. În după-amiaza zilei de 6 noiembrie 2015, în îmbietoarea ambianță a Salle d’Or din incinta Deva Mall, a fost rândul artistului-muzician Mircea Goian, la a 60-a aniversare, să fie sărbătorit așa cum se cuvine, pe măsura impresionantului său talent.

Atunci când vorbim despre cultura județului Hunedoara nu putem omite numele Mircea Goian, un nume care, de peste patru decenii, ne face onoare, ne reprezintă cu succes în județ, în țară și în străinătate. Muzicianul Mircea Goian a devenit un nume important în viața spirituală a țării, dovadă stau zecile de apariții în spectacole de prestigiu, emisiunile televizate, discografia bogată realizată împreună cu formațiile muzicale pe care le-a creat și promovat.

Întreaga sa carieră de prestigiu poate fi găsită, expusă pe larg, în biobibliografia pe care Biblioteca Județeană i-a întocmit-o, o biobibliografie pe care noi i-am oferit-o acum, cu mult drag, un dar la ceas aniversar. În acest fel răsplătim și noi atâtea daruri spirituale pe care ni le-a oferit Mircea Goian de-a lungul unei vieți închinate artei, muzicii, frumosului.

Nu e ușor să găsești cuvintele cele mai nimerite ca să caracterizezi cât mai grăitor tot ceea ce a însemnat munca unei vieți întregi puse în slujba frumosului.

Mircea Goian a avut chemare spre muzică, spre universul miraculos al sunetelor măiestrit îngemănate încă din fragedă tinerețe. Anii petrecuți la Liceul de Muzică şi Arte Plastice din Arad și-au pus, desigur, amprenta asupra viitoarelor realizări ale artistului. Astrele i-au fost favorabile și l-au menținut mereu pe traiectorii de succes, fie că ne referim la cunoscutul grup folk-rock CANON, fondat de el împreună cu poetul Ioan Evu, fie la ultimele sale realizări de marcă împreună cu formația Huniadi Cantores.

Înregistrări la radio, emisiuni la televiziune, participări la festivaluri prestigioase reprezintă doar o mică parte din tot ceea ce a înfăptuit Mircea Goian, cu harul său deosebit, vreme de peste patru decenii. Anii petrecuți la Hunedoara, în aerul tare al istoriei ce răzbate din străvechile ziduri ale Castelului Huniazilor, au fost determinanți în conturarea profilului artistic complex, multilateral al acestui artist care trăiește, respiră prin artă și pentru artă. A adus la lumină zvon de muzică veche, a pus în valoare moștenirea muzicală a unui Ardeal medieval bogat în spiritualitate, toate acestea fiind concretizate în minunatele piese interpretate cu colegii de la Huniadi Cantores sau Corvinia. Succesul lor a fost, este și va fi incontestabil.

Remarcabilă este și contribuția pe care Mircea Goian o are la valorificarea și popularizarea valorilor folclorului autentic din zona Hunedoarei, acest inestimabil rezervor de melos popular niciodată îndeajuns studiat și pus în valoare.

Spiritualitatea rurală se află în atenția lui Mircea Goian care știe să descopere comori ascunse în orice colț al satelor hunedorene.

De arta lui Mircea Goian s-au bucurat mii de iubitori de muzică, spectacolele sale reprezintă adevărate lecții de profesionalism în artă, de seriozitate și respect pentru spectatori. Cu o astfel de încărcătură artistică, este firesc că arta lui Mircea Goian a răsunat pe scena Ateneului Român și în fața iluștrilor membri ai Casei Regale a României. Și, desigur, succesul a fost mare și în numeroasele apariții din turneele peste hotare, din Ungaria în Franța, din Germania în Italia și Belgia.

Cei care vor citi această biobibliografie vor avea plăcuta surpriză să cunoască un artist în adevăratul înțeles al cuvântului, vor vedea cum se construiește o carieră artistică de succes, cum truda și perseverența, dublate de un talent înnăscut, reprezintă secretul unei ascensiuni sigure pe firmamentul artei.

Ne bucurăm că putem să oferim cititorilor noștri, prin această biobibliografie, un model de personalitate cu care județul Hunedoara se mândrește.

Oricine va parcurge această biobibliografie va fi impresionat de cariera strălucită a domnului Mircea Goian, de profilul său de artist multilateral și om de presă, de activitățile pe care le-a desfășurat și momentele de vie rezonanță artistică oferite de-a lungul anilor iubitorilor de frumos.

Acest impresionant palmares nu mai necesită niciun comentariu, orice cuvânt în plus este cu adevărat de prisos. Prietenii prezenți în sală au vorbit în cuvinte calde despre omul, artistul multilateral Mircea Goian. La zi aniversară, i s-a urat lui Mircea Goian viață lungă, cu împliniri și nenumărate momente de bucurie dăruite celor care îi îndrăgesc arta.

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva i-a oferit artistului-muzician Mircea Eugen Goian o Diplomă de Excelență pentru contribuția excepțională la promovarea culturii autentice și răspândirea valorilor artistice românești în țară și în lume.

Totodată, cei prezenți au putut urmări filmul „Menestrel la umbra furnalelor”.

La cei 60 de ani pe care tocmai i-a împlinit, cu o tinerețe a spiritului demnă de invidiat, i-am urat domnului Mircea Goian să-și urmeze cu același succes steaua norocoasă care l-a călăuzit de-a lungul acestor decenii în care a știut să ofere numai bucurii și satisfacții artistice.

Ioan Sebastian Bara

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva a organizat, în ziua de 5 noiembrie 2015, la Salle d’Or din incinta Deva Mall, lansarea volumului de versuri „Cartea vieții – 60 poeme”, al poetului Stejărel Ionescu, volum apărut la Editura Măiastra din Tg Jiu, în anul 2015.

Volumul „Cartea vieții – 60 poeme” este o încununare a întregului parcurs literar al lui Stejărel Ionescu, încununarea unei activități literare marcate de cele aproape 20 de volume care au văzut până acum lumina tiparului și au cules aprecierea unor importanți critici literari și scriitori. De altfel, numeroasele premii și distincții literare obținute de-a lungul vieții reprezintă o dovadă a recunoașterii calităților de scriitor ale lui Stejărel Ionescu.

Această plachetă de versuri întregește universul liric conturat în volumele anterioare, dar mijloacele poetice utilizate sunt mai rafinate, limbajul liric este tot mai sintetic, mesajul transmis de fiecare poezie fiind încărcat de o filozofie profundă. De la un volum la altul, lirica lui Stejărel Ionescu a dobândit tot mai multă expresivitate, temele mari fiind reluate din unghiuri diferite: viața, locurile natale, scurgerea anotimpurilor, natura în toată desfășurarea ei, dragostea, credința în Dumnezeu, dorul etc.

Poetul se autodefinește cu limpezime în multe din poeziile acestui volum, așa cum o face în poezia „Timpul meu”:

Am urcat pe scara vieții

s-aprind curcubeu în cer

când se scuturau scaieții fiind simplu pasager,

am albit încet la tâmple

anii mi-au trecut în zbor

însă cine-o să mai împle

timpul meu prea călător…

Toate poeziile se remarcă printr-o sensibilitate aparte, o sensibilitate ce trădează un suflet care nu este deloc indiferent la frământările lumii în care trăiește, frământări pe care le transpune într-un limbaj poetic foarte bine stăpânit.

Iubitorii de poezie vor afla, cu siguranță, bucurii estetice deosebite și în acest nou volum semnat Stejărel Ionescu.

Cu prilejul acestei lansări, domnul Mihai Bodogan a oferit un sensibil moment poetic, un recital de poezie din creația lui Stejărel Ionescu.

La finalul lansării a urmat o sesiune de autografe oferite doritorilor de către poetul Stejărel Ionescu.

Ioan Sebastian Bara