-
Sarbătoarea Marii Uniri
Activitatea noastră cultural-educativă dedicată Zilei Naționale a României a fost şi în acest an prilej de emoţie şi bucurie. Această emoţie am transmis-o tuturor tinerilor care, în ziua de 29 decembrie 2012, au făcut neîncăpătoare Sala „Liviu Oros” a Centrului Cultural „Drăgan Muntean” din Deva.
Fidelă tradiţiei de ani de zile, Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva a dedicat şi în acest an Zilei Naţionale a României o activitate specială, destinată în primul rând tineretului. În ziua de 29 noiembrie 2012, cei prezenţi în sală au asistat la o prezentare ce a avut ca temă Unirea cea Mare şi făurirea României Mari. S-a vorbit despre evenimentele politice care, în anul 1918, au adus Basarabia, Bucovina şi Transilvania laolaltă, făurind România Mare. Ca de obicei, publicul a fost format din elevi de la liceele din Deva cărora, la finalul expunerii, le-au fost adresate întrebări legate de marele eveniment de la 1 Decembrie 1918, cele mai bune răspunsuri fiind răsplătite cu premii constând în diplome și cărți oferite de biblioteca noastră.
Aşa cum se ştie, dintre marile evenimente, dintre numeroasele momente de răscruce istorică pe care le-a trăit poporul român, nu este zi mai dragă inimilor noastre decât acel 1 Decembrie 1918 când miile de glasuri de la Alba Iulia au strigat din răsputeri, cu hotărâre şi bucurie: „Unirea cu România, Unirea cu Patria-Mamă!ˮ
De atunci, de când România a strâns la pieptul ei toate provinciile pe care jocul istoriei le-a smuls de-a lungul secolelor, ziua de 1 Decembrie o purtăm cu iubire în suflet, aşa cum cu iubire arborăm tricolorul la zi de mare sărbătoare a Neamului românesc. Am iubit ziua de 1 Decembrie chiar şi în vremuri grele, tulburi, când ea a fost samavolnic scoasă din cărţile de istorie, alungată din şirul sărbătorilor neamului, aşa cum alungați şi ignorați au fost şi marii bărbaţi de stat care au pus umărul la făurirea României Mari. Istoria, această călăuză a vieţii, numită pe drept cuvânt magistra vitae de către strămoşii noştri romani, a aşezat, însă, această mare zi a neamului românesc la locul de mare cinste ce i se cuvine în mod firesc. Ziua de 1 Decembrie este ziua noastră naţională, este ziua care le aduce aminte românilor, oriunde s-ar afla în lume, că au o Patrie care trebuie iubită la bine şi la greu.
În ciuda anilor scurşi de atunci, în curând aproape un secol, de la acea neuitată zi de 1 Decembrie 1918, cu zăpadă uşoară şi ceaţă peste apa Mureşului, mărturiile celor care au fost prezenţi acolo, la Alba Iulia, care au trăit orele fierbinţi ale proclamării Unirii de la Alba Iulia sunt tot mai vii. Documentele vremii, amintirile acelor participanţi plini de însufleţire ne determină să ne plecăm frunţile cu veneraţie şi recunoştinţă faţă de toţi cei care au clădit minunatul edificiu numit România Mare. De aceea, nu putem să nu fim mândri că şi din judeţul Hunedoara, din oraşul Deva, au fost sute de participanţi la impresionanta Adunarea de la Alba Iulia, trenuri întregi aduceau ţărani din Zărand, de pe Valea Mureşului, a Cernei, din Valea Jiului, cu steaguri tricolore fluturând sub razele soarelui de iarnă, toţi purtând în inimi şi în gând o singură dorinţă, un vis de veacuri: să vadă România întregită, să-i vadă uniţi sub tricolor pe fraţii de un neam din toate ţinuturile româneşti.
Ştim din documentele vremii că printre participanţii la adunarea de la Alba Iulia au fost şi sute de adolescenţi, aşa cum a fost viitorul poet Lucian Blaga, cel care nu va uita niciodată ziua de 1 Decembrie şi strigătul plin de însufleţire ridicat din mii de piepturi: „Trăiască România dodoloaţă!” Se cuvine ca tinerii de azi, cei care au vârsta participanţilor la Marea Unire, să afle cât mai multe despre această minunată zi de mare praznic a românilor, să ştie ce datorăm înaintaşilor noştri, să treacă dincolo de datele istorice seci şi să se aplece cu interes asupra unor evenimente care ne-au marcat destinul ca naţiune europeană demnă.
Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva este extrem de mândră că are posibilitatea, prin colectivul inimos şi bine pregătit care munceşte aici, să prezinte în fiecare an date despre Unirea din 1918, să prezinte celor tineri filele esenţiale din „sfânta carte unde se află înscrisă gloria României”, cum atât de emoţionant ne îndemna Nicolae Bălcescu.
Ioan Sebastian BARA
-
Pentru că ne pasă!
Zilele trecute am încheiat cursurile de iniţiere în utilizarea calculatorului cu o altă grupă de seniori. A fost greu….a fost uşor….doar ei pot să vă răspundă la aceste întrebări. Eu aş putea doar să spun că a fost plăcut şi pentru mine ca şi trainer şi pentru ei ca şi cursanţi. Şi deşi poate a mers puţin mai greu atunci când am învăţat împreună să lucrăm în Microsoft Word sau să creăm foldere pe care ulterior le-am putea copia, muta sau şterge, totuşi mare ne-a fost satisfacţia atunci când am început să navigăm pe internet, Google-ul fiind ceva fantastic, iar sesiunile de Yahoo mail şi messenger au făcut deliciul acestui curs.
Cu grupa aceasta am lucrat timp de două săptămâni, în fiecare zi de luni până vineri, de la ora 15.00 la ora 18.00. Pe lângă noţiunile de Microsoft Word, am învăţat şi cum să folosim un CD, cum putem copia informaţia de pe el în computer, ne-am lămurit puţin la ce ne ajută anumite programe cum ar fi Adobe Reader, Windows Media Player, Winamp sau Vlc.
În cadrul instituţiei noastre aceste cursuri au început să se desfăşoare încă din anul 2008, iniţiatorul lor fiind coordonatorul programului Biblionet din judeţul Hunedoara, domnul Daniel Oprean.
Până în prezent echipa de formatori (Carmen Drăgoi, Simona Locsei, Mariana Marian şi Mihaela Ţoţa) a instruit un număr de peste 220 de persoane şi încă aproximativ 40 de persoane sunt înscrise pe lista de aşteptare pentru a participa la cursuri.
Când privim datele acestea statistice legate de numărul de participanţi şi când socotim numărul de ore pe care le-am petrecut lucrând împreună, activitatea de formator poate părea obositoare şi grea. Şi ca să fiu sinceră de multe ori chiar este…. însă când vezi lacrimile de fericire din ochii unor părinţi care îşi văd copiii plecaţi peste hotare sau ale unor bunici care îşi văd pentru prima dată nepoţii sau strănepoţii – treci peste orice stare de oboseală şi mergi mai departe cu alte şi alte grupe. Cea mai mare satisfacţie pe care o simţi este atunci când vezi bucuria acestor oameni, când simţi recunoştinţa lor şi când ştii că vor reveni pentru că doresc să afle informaţii noi, să aprofundeze anumite aspecte sau pur şi simplu pentru că deja s-a creat o relaţie între tine şi ei.
Acestea sunt câteva dintre motivele pentru care eu personal aştept cu nerăbdare fiecare grupă de cursanţi cu care urmează să lucrez şi toate provocările care vin odată cu ei.
Carmen Drăgoi
[slideshow]



















