În fiecare an, în ziua de 15 ianuarie, ne aducem aminte iar și iar de Poetul nostru Național, de marele Eminescu. De peste un secol și jumătate, generaţii întregi au crescut cu iubirea faţă de poezia lui Mihai Eminescu în suflete, în versurile lui s-au regăsit tineri şi bătrâni, fiecare vers aducându-le un strop de înțelepciune și dezvăluindu-le de fiecare dată un Eminescu mai bogat spiritual decât toate comorile lumii.

Începând cu anul 2010, ziua de 15 ianuarie a fost declarată Ziua Culturii Naţionale Române, prilej de evocare şi de organizare a unor activităţi culturale menite să ţină veşnic vie memoria marelui nostru Poet.

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva a ajuns anul acesta la cea de-a V-a ediție a manifestării omagiale desfășurate sub semnul celebrului vers din „Odă (în metru antic)” Nu credeam să-nvăț a muri vrodată. La fiecare mijloc de ianuarie, de ziua nașterii Poetului Național, de Ziua Culturii Române, organizăm activități menite să păstreze vie în suflete opera lui Mihai Eminescu.

Anul acesta, manifestările din ziua de 15 ianuarie s-au desfășurat de-a lungul întregii zile. De dimineață, în Parcul Cetății, la statuia poetului, a fost rostit un cuvânt de evocare, corul Lira al Liceului de Arte Sigismund Toduță condus de prof. Iov Lazăr oferind un florilegiu de cântece pe versuri de Eminescu. Florile așezate la statuia poetului au reprezentat semnul de iubire mereu vie față de „omul deplin al culturii române”. Manifestările au continuat în Sala de lectură a Bibliotecii Județene unde s-a organizat un concurs cu tema Nemuritorul Eminescu la care au luat parte elevi din colegiile și liceele din Deva: Colegiul „Ion Mincu” Deva, Colegiul Național Sportiv „Cetate” Deva, Colegiul Tehnic „Transilvania” Deva, Colegiul Tehnic Energetic „Dragomir Hurmuzescu” Deva, Liceul Tehnologic „Grigore Moisil” Deva, Liceul de Arte „Sigismund Toduță” Deva, Liceul Teoretic „Sabin Drăgoi” Deva, Liceul Teoretic „Traian” Deva.

Au fost constituite echipe de câte trei elevi de la fiecare dintre școlile devene participante.

Echipelor de elevi li s-au adresat întrebări legate de viața, opera și receptarea lui Eminescu. Juriul concursului a fost format din managerul Bibliotecii Județene, Ioan Sebastian Bara, șefa Serviciului de Relații cu Publicul, Luminița Vulcan, și bibliotecarele Carmen Drăgoi, Mihaela Țoța și Diana Trif. După verificarea răspunsurilor, au fost declarate câștigătoare următoarele echipe aparținând colegiilor/liceelor din Deva:

Locul I – Liceul de Arte „Sigismund Toduță” Deva

Locul II – Liceul Teoretic „Traian” Deva

Locul III – Colegiul „Ion Mincu” Deva

Câștigătorilor li s-au oferit diplome, trofee și cărți din partea Bibliotecii Județene, iar fiecare elev concurent a primit câte o diplomă de participare și cărți.

Totodată în secțiile și filialele bibliotecii au fost amenajate  expoziții de carte despre Eminescu, expoziții care au pus în lumină impresionanta operă eminesciană, fiind prezentate atât scrierile poetului cât și lucrări de exegeză despre creația eminesciană.

Seara, în sala Teatrului de Artă din Deva a avut loc un emoționant și înălțător spectacol de poezie și muzică sub genericul Dor de Eminescu, un moment de puternică vibrație artistică marcat de participarea extraordinară a doi mari artiști: actorul Ion Caramitru care a rostit versuri și fragmente de proză din creația lui Eminescu, acompaniat de clarinetistul Aurelian-Octav Popa. Poezia și muzica s-au îngemănat într-o formulă scenică originală, în care cuvântul rostit s-a împletit cu acordurile clarinetului. Rezultatul a fost un minunat spectacol, un moment artistic de înaltă ținută, cu o încărcătură emoțională ce a ținut sala arhiplină cu sufletul la gură.

Prezența celor două mari personalități artistice în mijlocul publicului devean a fost un eveniment cu totul special pentru toți iubitorii de poezie, de frumos, pentru toți cei care îl iubesc pe Eminescu.

La manifestările noastre dedicate lui Eminescu am invitat în mod deosebit tineri, adolescenți, prieteni ai bibliotecii noastre, pentru că ei, tinerii, mai mult ca oricând, au nevoie ca de aer de repere morale solide şi credibile. Iar viaţa şi opera celui mai mare poet român oferă cu generozitate, știm bine, astfel de repere din care răsar ca razele de lumină valori eterne ce trebuie urmate o viață întreagă: patriotism curat, verticalitate morală, principii de nezdruncinat, cultul limbii române şi al istoriei neamului, cultul şi respectul eroilor noştri, al celor ce au făurit istoria noastră naţională.

Numărul mare de tineri care au particiat la manifestările omagiale dedicate memoriei lui Mihai Eminescu, aşa cum a fost şi manifestarea noastră din acest an, ne bucură foarte mult şi ne întăreşte credinţa că Eminescu este iubit, că există un interes viu faţă de creaţia lui, faţă de viaţa lui plină de suferinţe, dar şi de împliniri. Ne bucurăm că interesul faţă de Eminescu este la fel de nemuritor ca şi strălucirea Luceafărului de pe bolta cerească.

Ioan Sebastian Bara

Am asistat astăzi la un moment cu totul special, la un eveniment cultural de mare interes, prilejuit de lansarea volumului Urbanonimie hunedoreană – particularități și perspective. Lucrarea este un cadou oferit, în prag de Sfinte Sărbători, locuitorilor județului Hunedoara de către prof. Mihai Petre.

Cartea, a cărei lansare a fost organizată de Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, este un amplu tratat de urbanonimie hunedoreană, o lucrare realizată cu instrumentar științific modern, cu metode științifice pe care profesorul Mihai Petre le stăpânește la perfecțiune.

Pe lângă excepționala activitate didactică pe care o desfășoară cu cinste de decenii bune la catedra de limba română a Colegiului „Iancu de Hunedoara”, profesorul Mihai Petre și-a dedicat ani buni cercetării unui domeniu extrem de ofertant al lingvisticii, acela al toponimiei.

Continuând buna tradiție a marelui nostru lingvist Iorgu Iordan, profesorul Mihai Petre s-a aplecat cu acribia și priceperea specialistului asupra complexelor aspecte ale numelor de locuri din ținutul hunedorean, un ținut extrem de bogat în material topografic, material pe care talentul de cercetător al profesorului Mihai Petre l-a valorificat din plin.

Prefața cărții, care  poartă semnătura cercetătorului științific principal, dr. Adrian Rezeanu, de la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române, București, nume de referință în lingvistica românească actuală, subliniază pregnant originalitatea acestei lucrări, faptul că analiza lingvistică a urbanonimiei locale reprezintă un punct-forte în stabilirea statutului semantic al numelor de locuri hunedorene.

Cei care vor parcurge acest volum vor avea în față un tablou extrem de amplu, bine documentat, până la ultimul detaliu, al denumirilor de locuri, străzi, așezări din județul Hunedoara.

Istoria județului nostru ni se relevă acum și din unghiul de vedere al toponimiei, al numelor de localități, analiza pe care profesorul Mihai Petre o face fiind realizată cu o corectitudine demnă de un mare savant, de un veritabil om de știință care vrea să meargă pe firul numelor și să aducă la lumină lucruri noi, inedite.

Volumul domnului profesor Mihai Petre se alătură cu cinste celorlalte lucrări de referință din literatura română de specialitate și suntem extrem de mândri, ca hunedoreni, că a apărut această lucrare care aruncă un fascicul nou de lumină asupra numeroaselor aspecte ale toponimiei hunedorene, aspecte pe care volumul le analizează și le prezintă cu mult profesionalism.

Este un model de lucrare ce face cinste oricărei biblioteci, o lucrare ce nu trebuie să lipsească din instrumentarul de lucru al oricărui lingvist sau profesor de limba română care vrea să-și perfecționeze cunoștințele de lingvistică în general, de toponimie în special.

Ioan Sebastian Bara

In memoriam Ovid Densusianu a fost genericul sub care, în data de 17 decembrie, a avut loc o manifestare comemorativă prilejuită de împlinirea a 140 de ani de la naștere și a 75 de ani de la moartea marelui lingvist român Ovid Densusianu, al cărui nume biblioteca noastră îl poartă cu cinste.

Cu această ocazie au fost aduse în atenție aspecte din viața și activitatea acestui savant, lingvist de renume, cu rădăcini adânci pe plaiurile Țării Hațegului.

Despre patronul spiritual al Bibliotecii Județene „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva a vorbit cu mândrie managerul bibliotecii, Ioan Sebastian Bara, care a făcut o prezentare biografică a acestuia, urmat de doctorul în istorie Ioachim Lazăr, care a vorbit de familia Densușienilor și contribuția acestora la dezvoltarea culturii române, iar despre cultura populară în opera lui Ovid Densusianu a vorbit etnologul Marcel Lapteș.

Fiu al lui Aron Densușianu și al Elenei Circa, Ovid Densusianu s-a născut la 29 decembrie 1873, la Făgăraş. Pe linie paternă descinde din cunoscuta familie a Densuşienilor, care-şi au obârşia în localitatea Densuş din Ţara Haţegului.

Urmează şcoala primară în Satul-Lung, apoi la Făgăraş şi Braşov. După studiile secundare la Liceul Naţional şi la Institutele Unite din Iaşi, își ia bacalaureatul în 1890. Urmează Facultatea de Litere din Iaşi, avându-i ca profesori, printre alţii, pe Al. Philippide şi Al. Xenopol. În anul 1892 îşi ia licenţa Magna cum laude cu lucrările Studiu comparativ între epopeea greacă și română și Ilustrando Quintiliani sententia, satira tota nostra est.

 Este apoi profesor de liceu la Botoşani şi Focşani (1892-1893). Va face studii de specializare în Germania, la Berlin, şi la Paris, cu mari oameni de știință ai vremii. În 1895 publică primul volum, rezultat al unor asidue cercetări lingvistice: Aliteraţiunea în limbile romanice; Rotacismul în dialectul istrian (1897). În 1896, îşi ia diploma la Școala de Înalte Studii de la Paris, apoi devine doctor în filologie, tot la Paris, cu o teză despre literatura franceză medievală. Întors în ţară, este profesor suplinitor la Catedra de Istorie a Limbii şi Literaturii Române a Universităţii din Bucureşti.

Publică la Paris monumentala lucrare Istoria limbii române (în limba franceză): Vol.1 (1901); Vol. 2 (1938). În țară, devine profesor universitar şi şeful catedrei de Filologie Romanică, post pe care îl va ocupa până în ultima clipă a vieții, în 1938. La 30 martie 1903 devine membru corespondent al Academiei Române, iar la 15 octombrie 1918 devine membru activ al prestigiosului for științific, rostind discursul de recepţie despre Barbu Ştefănescu Delavrancea.

Împreună cu lingvistul I. A. Candrea va înființa, în 1905, Societatea Filologică Română. Împreună cu I. A. Candrea, redactează un Dicţionar etimologic al limbii române (1907-1914), rămas neterminat și, tot împreună cu acest savant, înfiinţează la Bucureşti Institutul de Filologie şi Folclor (1914). Publicațiile acestui institut le va inaugura cu monumentala sa lucrare monografică intitulată Graiul din Țara Hațegului (1915).

Preocupările publicistice se concretizează în activitatea pe care o desfășoară în comitetul de redacţie al revistei Sămănătorul (1903), în editarea, la Paris, a revistei Romania și, în mod deosebit, prin înființarea revistelor Grai şi suflet (1923-1938) și Viaţa Nouă, (1905-1925), reviste al căror suflet a fost Ovid Densusianu.

S-a preocupat de folclorul român, de culegerea și cercetarea acestuia chiar de la sursă, activitate materializată în culegerea de texte dialectale adunate în volumul Graiul nostru, peste 800 de texte din toate părțile locuite de români, considerată de el „o icoană a graiului nostru.”

În 1920, îi apare lucrarea Flori alese din cântecele poporului, apoi lucrarea în trei volume, Literatura română modernă (1920-1923), urmată de Viaţa păstorească în poezia noastră populară (1922-1923; 2 volume), un studiu despre oglindirea păstoritului în lirica populară şi în balada Mioriţa. Din 1924, este membru al Societăţii de Lingvistică din Paris (1924). Iniţiază convocarea primului Congres al filologilor români (13-15 aprilie 1925), unde prezintă comunicarea Vorbirea populară din puncte nouă de vedere.

Ovid Densusianu a avut și preocupări literare, fiind atras de curentul simbolist. Astfel, sub pseudonimul „Ervin” publică mai multe plachete de versuri, cărora li se adaugă câteva încercări dramatice în versuri: Limanuri albe, Heroica, Sub stânca vremii, Salba clipelor.

S-a stins din viaţă la 8 iunie 1938, la Bucureşti, în timpul unei sesiuni de examene. Ultima însemnare olografă este un anunț scris studenților prin care le comunica faptul că examenul oral de filologie romanică „se va ține vineri 10 iunie, de la 5-7”. În acea zi, însă, a fost înmormântat la Cimitirul Bellu.

În perioada 1968-1985 a fost tipărită opera lui O. Densusianu într-o ediție critică, sub îngrijirea lingviștilor Boris Cazacu, V. Rusu şi I. Şerb, în 6 volume.

În final, celor prezenți în sală le-au fost adresate întrebări, răspunsurile corecte fiind recompensate cu premii constând în diplome și cărți oferite de Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva.

In memoriam Ovid Densusianu a fost genericul sub care, în data de 17 decembrie, a avut loc o manifestare comemorativă prilejuită de împlinirea a 140 de ani de la naștere și a 75 de ani de la moartea marelui lingvist român Ovid Densusianu, al cărui nume biblioteca noastră îl poartă cu cinste.

Cu această ocazie au fost aduse în atenție aspecte din viața și activitatea acestui savant, lingvist de renume, cu rădăcini adânci pe plaiurile Țării Hațegului.

Despre patronul spiritual al Bibliotecii Județene „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva a vorbit cu mândrie managerul bibliotecii, Ioan Sebastian Bara, care a făcut o prezentare biografică a acestuia, urmat de doctorul în istorie Ioachim Lazăr, care a vorbit de familia Densușienilor și contribuția acestora la dezvoltarea culturii române, iar despre cultura populară în opera lui Ovid Densusianu a vorbit etnologul Marcel Lapteș.

Fiu al lui Aron Densușianu și al Elenei Circa, Ovid Densusianu s-a născut la 29 decembrie 1873, la Făgăraş. Pe linie paternă descinde din cunoscuta familie a Densuşienilor, care-şi au obârşia în localitatea Densuş din Ţara Haţegului.

Urmează şcoala primară în Satul-Lung, apoi la Făgăraş şi Braşov. După studiile secundare la Liceul Naţional şi la Institutele Unite din Iaşi, își ia bacalaureatul în 1890. Urmează Facultatea de Litere din Iaşi, avându-i ca profesori, printre alţii, pe Al. Philippide şi Al. Xenopol. În anul 1892 îşi ia licenţa Magna cum laude cu lucrările Studiu comparativ între epopeea greacă și română și Ilustrando Quintiliani sententia, satira tota nostra est.

 Este apoi profesor de liceu la Botoşani şi Focşani (1892-1893). Va face studii de specializare în Germania, la Berlin, şi la Paris, cu mari oameni de știință ai vremii. În 1895 publică primul volum, rezultat al unor asidue cercetări lingvistice: Aliteraţiunea în limbile romanice; Rotacismul în dialectul istrian (1897). În 1896, îşi ia diploma la Școala de Înalte Studii de la Paris, apoi devine doctor în filologie, tot la Paris, cu o teză despre literatura franceză medievală. Întors în ţară, este profesor suplinitor la Catedra de Istorie a Limbii şi Literaturii Române a Universităţii din Bucureşti.

Publică la Paris monumentala lucrare Istoria limbii române (în limba franceză): Vol.1 (1901); Vol. 2 (1938). În țară, devine profesor universitar şi şeful catedrei de Filologie Romanică, post pe care îl va ocupa până în ultima clipă a vieții, în 1938. La 30 martie 1903 devine membru corespondent al Academiei Române, iar la 15 octombrie 1918 devine membru activ al prestigiosului for științific, rostind discursul de recepţie despre Barbu Ştefănescu Delavrancea.

Împreună cu lingvistul I. A. Candrea va înființa, în 1905, Societatea Filologică Română. Împreună cu I. A. Candrea, redactează un Dicţionar etimologic al limbii române (1907-1914), rămas neterminat și, tot împreună cu acest savant, înfiinţează la Bucureşti Institutul de Filologie şi Folclor (1914). Publicațiile acestui institut le va inaugura cu monumentala sa lucrare monografică intitulată Graiul din Țara Hațegului (1915).

Preocupările publicistice se concretizează în activitatea pe care o desfășoară în comitetul de redacţie al revistei Sămănătorul (1903), în editarea, la Paris, a revistei Romania și, în mod deosebit, prin înființarea revistelor Grai şi suflet (1923-1938) și Viaţa Nouă, (1905-1925), reviste al căror suflet a fost Ovid Densusianu.

S-a preocupat de folclorul român, de culegerea și cercetarea acestuia chiar de la sursă, activitate materializată în culegerea de texte dialectale adunate în volumul Graiul nostru, peste 800 de texte din toate părțile locuite de români, considerată de el „o icoană a graiului nostru.”

În 1920, îi apare lucrarea Flori alese din cântecele poporului, apoi lucrarea în trei volume, Literatura română modernă (1920-1923), urmată de Viaţa păstorească în poezia noastră populară (1922-1923; 2 volume), un studiu despre oglindirea păstoritului în lirica populară şi în balada Mioriţa. Din 1924, este membru al Societăţii de Lingvistică din Paris (1924). Iniţiază convocarea primului Congres al filologilor români (13-15 aprilie 1925), unde prezintă comunicarea Vorbirea populară din puncte nouă de vedere.

Ovid Densusianu a avut și preocupări literare, fiind atras de curentul simbolist. Astfel, sub pseudonimul „Ervin” publică mai multe plachete de versuri, cărora li se adaugă câteva încercări dramatice în versuri: Limanuri albe, Heroica, Sub stânca vremii, Salba clipelor.

S-a stins din viaţă la 8 iunie 1938, la Bucureşti, în timpul unei sesiuni de examene. Ultima însemnare olografă este un anunț scris studenților prin care le comunica faptul că examenul oral de filologie romanică „se va ține vineri 10 iunie, de la 5-7”. În acea zi, însă, a fost înmormântat la Cimitirul Bellu.

În perioada 1968-1985 a fost tipărită opera lui O. Densusianu într-o ediție critică, sub îngrijirea lingviștilor Boris Cazacu, V. Rusu şi I. Şerb, în 6 volume.

În final, celor prezenți în sală le-au fost adresate întrebări, răspunsurile corecte fiind recompensate cu premii constând în diplome și cărți oferite de Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva.

Ioan Sebastian Bara

Ziua de 11 decembrie a fost o zi plină de emoție și bucurie, sentimente născute cu ocazia sărbătoririi poetului și cantautorului Ioan Evu, care, acum în prag de Sărbători, ne-a oferit o întâlnire cu Poezia, cu lirica de bună calitate. Cu această ocazie, Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva și-a exprimat recunoștința pentru contribuția lui Ioan Evu la înflorirea culturii hunedorene, alcătuindu-i o biobibliografie.

Pentru Ioan Evu, cel ușor ca o frunză rănită de eter, cel care atunci când tace sună ca un clopot, cel care când strigă este numai susur, pentru acest mare poet, biobibliografia aceasta este ofranda noastră, a celor care îi iubim poezia, la ceas aniversar.

La această întâlnire, scriitorul Ioan Evu și-a prezentat două volume apărute recent, Cartea consumatorului de poezie și Elogiu furtunii, ambele apărute la Editura Tipo Moldova din Iași.

În semn de prețuire pentru tot ce a făcut și încă va face poetul cantautor, Ioan Evu, pentru cultura județului nostru, Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva i-a înmânat o binemeritată diplomă de excelență.

Ioan Evu a avut și are o relație specială, de caldă afecțiune, cu cititorii lui, cu cei care îl ascultă cântând, acompaniat de chitară, sentiment pe care nu ezită să ni-l declare, o declarație de adevărată iubire față de toți cei care îi apreciază creația:

Aveam nevoie de voi ca de aer

ca de apă în tihna zilnicei pâini

astfel eu prin al veacului vaier

pot renaşte cântând din fântâni.

Așa s-a întâmplat și în această după-amiază în Sala „Liviu Oros” a Centrului Cultural „Drăgan Muntean” din Deva, unde compozitorul, chitaristul, solistul vocal și textierul grupului Canon, Ioan Evu, și-a primit prietenii de ieri și de azi, cu câteva cântece de pe albumul „Trenul de seară”, dar și cu colinde compuse și prelucrate chiar de el.

Poet, prozator, eseist, compozitor, solist de muzică folk, Ioan Evu s-a născut la 19 februarie 1953, în satul Peştişul Mare din județul Hunedoara. A urmat şcoala generală în comuna Peştişu Mic, iar liceul în municipiul Hunedoara. A absolvit Şcoala de Perfecţionare în Domeniul Utilajelor de Calcul Bucureşti. A debutat concomitent în poezie, în anul 1970, în „Preludiu”, supliment al ziarului „Scînteia Tineretului” şi în revista „Familia”, la poşta redacţiei, sub girul lui Şt. Augustin Doinaş. Debutează editorial la Editura Facla din Timișoara (1982), cu volumul de poezii Fereastra de apă, distins cu menţiune la Concursul de Debut în Poezie al Editurii Facla, ediţia 1980-1981.

Este redactor al revistei de cultură „Provincia Corvina” din Hunedoara. Din anul 1990 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Are peste 15 volume de versuri, bine primite de critica literară. A participat la emisiuni culturale ale posturilor de radio şi TV naţionale şi locale, la diverse anchete inițiate de reviste literare, a acordat interviuri, dintre care unele au fost publicate în volume precum Camera cu pereți de oglinzi (2006) și Dialoguri privilegiate (2009).

Compozitor, chitarist, solist vocal şi textier al grupului vocal Canon, Ioan Evu a efectuat turnee în țară și străinătate, obţinând numeroase premii.

Anii s-au adunat în viața poetului hunedorean, dar tinerețea lui e mai vie ca oricând, o tinerețe a spiritului care face ca tot ceea ce atinge să devină poezie, o poezie care se îmbină fericit cu muzica pentru că Ioan Evu este și un fin muzician, un artist total și dăruit cu un har de excepție.

De la primele versuri, apărute în anul 1970 în prestigioasa revistă Familia, remarcate elogios de marele poet Ștefan Augustin Doinaș, lirica lui Ioan Evu a dovedit cu prisosință că pe firmamentul poeziei românești a răsărit o stea de valoare.

Format în buna tradiție a marilor poeți hunedoreni – Dan Constantinescu, Iv Martinovici, Neculai Chirica – Ioan Evu a migălit limbajul poetic, a adus sensuri noi cuvintelor pe care le strunește cu măiestrie și le pune în valoare cele mai tainice nuanțe.

Critica literară l-a apreciat fără excepție, marile reviste literare fiind onorate de prezența versurilor lui Ioan Evu în paginile lor. Muzica și poezia se îngemănează în versurile fiecărui volum, poeziile au o muzicalitate interioară pe care numai un poet-muzician o poate făuri.

Toate versurile lui Ioan Evu se constituie într-un univers liric ce tulbură și dă naștere la infinite interogații ale cititorului, ale iubitorului de poezie adevărată. Poetul își deschide sufletul în fața noastră cu fiecare vers pe care-l izvodește și, citindu-i poeziile, poemele, ajungem să înțelegem personalitatea acestui sensibil și fascinant poet:

Cărțile ghitara mașina de scris

puțină zăpadă la tâmple  

iată întreaga avere a mea

 și ce va mai fi să se-ntâmple.

Ioan Evu face numeroase introspecții în sinuozitățile vieții lui de poet, un poet care arde cu fiecare vers pe care ni-l dăruiește, un poet a cărui viață nu e ușor de cunoscut pentru că, la fel ca în celebrele versuri ale lui Lucian Blaga, „tot ce-i ne-nțeles se schimbă-n ne-nțelesuri și mai mari”.

Tot ceea ce a scris Ioan Evu a scris cu responsabilitate față de cititorii liricii sale, cu conștiința răspunderii și a respectului față de literatura română căreia îi aparține prin valoarea excepțională a operei poetice.

Marile teme ale creației lui Ioan Evu, teme comune de altfel oricărui mare poet – dragostea, interogația asupra sensului vieții, relația cu Divinitatea, autointrospecția, atașamentul față de locurile natale – toate au fost redate cu un instrumentar poetic perfect stăpânit.

Ioan Sebastian Bara

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, în colaborare cu Primăria Comunei Ribița și Biblioteca Comunală Ribița, a organizat în ziua de 4 decembrie 2013, în satul Crișan, un eveniment aniversar dedicat împlinirii a 100 de ani de la nașterea poetului Vlaicu Bârna.

Cu acest prilej au fost organizate o serie de manifestări de mare interes pentru toți cei care îl apreciază pe acest fiu al Țării Moților.

La Casa Memorială „Vlaicu Bârna” s-a dezvelit o placă memorială conținând următorul text: „S-a dezvelit această placă la împlinirea a 100 de ani de la nașterea poetului Vlaicu Bârna (1913 – 2013).”

A urmat un emoționant moment spiritual oficiat de trei preoți din satele  Ribița, Crișan și Vălișoara care au ținut o slujbă religioasă.

Manifestarea a continuat la Căminul Cultural „Viorel Brana” din satul Crișan, unde a fost prezentată biobibliografia scriitorului Vlaicu Bârna de către învățătorul Marinoff Eugen, după care  personalitatea poetului a fost evocată de către primarul Comunei Ribița, Ioan Faur, managerul Bibliotecii Județene „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, Ioan Sebastian Bara, dr. Ioachim Lazăr: „Despre romanele istorice ale scriitorului Vlaicu Bârna”, nepotul lui Vlaicu Bârna, Vlaicu Bota, poeta Mariana Pândaru, poeta Paulina Popa și prof. Gligor Hașa. A urmat un recital de poezie din opera poetului Vlaicu Bârna, susținut de elevii claselor I-IV de la Școala Generală din Crișan și  V-VIII ai Școlii Gimnaziale „Pr. Iosif Comșa” din Ribița.

Activitatea s-a încheiat cu un emoționant concert de colinde susținut de elevele Școlii Gimnaziale Ribița.

Am fost în inima Țării Moților, cu mare bucurie și cu adâncă emoție. Din aceste locuri atât de încărcate de istorie, de zbucium și durere, au plecat oameni mari, oameni care au făcut cinste acestor locuri.

Unul dintre ei a fost poetul, prozatorul și memorialistul Vlaicu Bârna, cel care în urmă cu exact un secol a văzut aici lumina zilei, în casa unor moți din satul Vaca, azi Crișan. Este un prilej de mare satisfacție pentru noi să omagiem figura acestui scriitor român care până în ultima clipă a vieții sale a iubit Țara Moților cu o dragoste fierbinte, a evocat-o în scrierile lui, a căutat să meargă pe firul istoriei și să învie figuri emblematice din acest măreț Panteon al neamului nostru. Țara Moților și-a răsplătit cum se cuvine fiul care, în anul 1994, a devenit cetățean de onoare al municipiului Brad, orașul în care și-a făcut studiile liceale, la prestigiosul Liceu „Avram Iancu”, astăzi cu statutul de colegiu.

Întreaga creație a lui Vlaicu Bârna este inspirată din istoria Patriei, din întâmplările petrecute în urmă cu mulți ani în inima Apusenilor. După ce a fost un strălucit student al Facultății de litere din Bucureștiul anilor 1930, avându-i ca profesori pe Ovid Densusianu și Mihail Dragomirescu, Vlaicu Bârna se dedică total creației literare, gazetăriei militante. În anii negri în care Ardealul a fost sfâșiat și rupt din inima Țării, a scris articole pline de dramatism, dar și de încredere în viitor, în revistele bucureștene Ardealul și Câmpia Libertății. Întreaga lui creație a fost axată pe evocarea fie a frumuseților patriei, fie a eroilor ei neasemuiți.

Atât viața lui Vlaicu Bârna, cât și întreaga lui creație reprezintă un exemplu demn de urmat de generațiile tinere, dragostea lui de țară, de locurile natale sunt valori morale care nu trebuie abandonate nici o clipă, mai ales în momentele de cumpănă ale unui popor.

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva și-a făcut un cuvânt de ordine din evocarea și omagierea marilor personalități din toate domeniile pe care le-a dat țării județul Hunedoara.

Suntem, de aceea, fericiți că ne-am aflat aici, în inima Apusenilor, în aceste locuri atât de îndrăgite de cel a cărui memorie dorim s-o perpetuăm. Casa memorială din satul Crișan este o dovadă a faptului că marile noastre personalități nu sunt date uitării, că li se acordă onoarea cuvenită și că ne amintim întotdeauna cu pioșenie și recunoștință de cei care au dus departe faima acestui județ.

A fost un minunat prilej de a evoca figura luminoasă a unui mare fiu al Țării Moților, scriitorul Vlaicu Bârna, cel care va rămâne în memoria noastră ca o personalitate marcantă a acestor locuri.

Ioan Sebastian Bara

În ziua de 3 decembrie 2013, ora 17⁰⁰, Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, în parteneriat cu Editura Compania și cu Teatrul de Artă din Deva, a organizat lansarea celor mai recente două volume, semnate de jurnalistul Cornel Nistorescu: Reporter la sfârșitul lumii (1978 – 1988). Nonficțiuni și „Români, vi se pregătește ceva!”.

Lansarea a avut loc în prezența unui public numeros, la Teatrul de Artă din Deva, alături de autor fiind prezent poetul și editorul Petru Romoșan, directorul Editurii Compania din București.

Am fost extrem de onorați de prezența în mijlocul nostru a reputatului scriitor-jurnalist, analist politic, Cornel Nistorescu, cel care a fost un model de verticalitate și profesionalism atât înainte de 1989, cât și în anii care au urmat momentului decembrie 1989.

Creator de gazetă, reputat jurnalist, Cornel Nistorescu s-a distins ca o voce de neocolit în peisajul publicistic românesc, analizele sale politice fiind întotdeauna făcute cu luciditate, cu simț critic, fără să abandoneze niciodată verticalitatea.

Trebuie remarcat neapărat și faptul că renumele lui Cornel Nistorescu a trecut granițele țării, articolul lui scris imediat după atentatul de la 11 septembrie 2001 a fost extrem de apreciat în Statele Unite și studiat în școli.

Ambele volume sunt o dovadă a faptului că jurnalismul autentic se face numai prin verticalitate și curaj, trăsături atât de prezente la Cornel Nistorescu.

Născut în anul 1948 în inima județului Hunedoara, la Turmaș, Cornel Nistorescu este legat afectiv prin mii de fire de aceste locuri pe care le-a evocat cu deosebit talent literar și jurnalistic în volumul „Reporter la sfârșitul lumii (1978 – 1988)”.

Cartea este o reeditare a unor volume de reportaje scrise de Cornel Nistorescu în anii de dinainte de revoluție și au fost republicate fără niciun fel de modificare, dovadă a faptului că Cornel Nistorescu nu a cosmetizat deloc realitățile pe care le-a surprins cu o acuratețe de fotograf al realității.

Al doilea volum, „Români, vi se pregătește ceva!”, cuprinde articole scrise în primul deceniu de după revoluție, precum și scrisori deschise, extrem de curajoase, adresate unor personalități politice apărute/ afirmate după „evenimentele” din decembrie 1989.

Cele două volume au apărut la Editura Compania, fondată în anul 1998 de către scriitorii Adina Kenereș și Petru Romoșan, editură care a oferit cititorilor de carte din România titluri extrem de interesante din numeroase domenii, titluri care niciodată n-au trecut neobservate de cititorul avizat.

În semn de recunoștință, Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva i-a oferit jurnalistului Cornel Nistorescu o diplomă de excelență pentru calitatea remarcabilă a scrierilor sale, curajul și verticalitatea de care a dat întotdeauna dovadă.

O diplomă de excelență i-a fost oferită și Editurii Compania pentru excepționalele cărți-eveniment publicate de-a lungul existenței sale.

Cei prezenți la lansare au avut bucuria unui dialog bogat cu unul dintre cei mai remarcabili și curajoși jurnaliști ai momentului, Cornel Nistorescu, care le-a oferit autografe.

Ioan Sebastian Bara

Activitatea noastră cultural-educativă dedicată Zilei Naționale a României a fost şi în acest an prilej de emoţie şi bucurie. Această emoţie am transmis-o tuturor tinerilor care, în ziua de 28 noiembrie 2013, au făcut neîncăpătoare Sala „Liviu Oros” a Centrului Cultural „Drăgan Muntean” din Deva.

Fidelă tradiţiei de ani de zile, Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva a dedicat şi în acest an Zilei Naţionale a României o activitate specială, destinată în primul rând tineretului. În ziua de 28 noiembrie 2013, cei prezenţi în sală au asistat la o prezentare ce a avut ca temă Unirea cea Mare şi făurirea României Mari. S-a vorbit despre evenimentele politice care, în anul 1918, au adus Basarabia, Bucovina şi Transilvania laolaltă, făurind România Mare. Ca de obicei, publicul a fost format din  elevi de la liceele din Deva cărora, la finalul expunerii, le-au fost adresate întrebări legate de marele eveniment de la 1 Decembrie 1918, cele mai bune răspunsuri fiind răsplătite cu premii constând în diplome și cărți oferite de biblioteca noastră.

Aşa cum se ştie, dintre marile evenimente, dintre numeroasele momente de răscruce istorică pe care le-a trăit poporul român, nu este zi mai dragă inimilor noastre decât acel 1 Decembrie 1918 când miile de glasuri de la Alba Iulia au strigat din răsputeri, cu hotărâre şi bucurie: „Unirea cu România, Unirea cu Patria-Mamă!ˮ

De atunci, de când România a strâns la pieptul ei toate provinciile pe care jocul istoriei le-a smuls de-a lungul secolelor, ziua de 1 Decembrie o purtăm cu iubire în suflet, aşa cum cu iubire arborăm tricolorul la zi de mare sărbătoare a Neamului românesc. Am iubit ziua de 1 Decembrie chiar şi în vremuri grele, tulburi, când ea a fost samavolnic scoasă din cărţile de istorie, alungată din şirul sărbătorilor neamului, aşa cum alungați şi ignorați au fost şi marii bărbaţi de stat care au pus umărul la făurirea României Mari. Istoria, această călăuză a vieţii, numită pe drept cuvânt magistra vitae de către strămoşii noştri romani, a aşezat, însă, această mare zi a neamului românesc la locul de mare cinste ce i se cuvine în mod firesc. Ziua de 1 Decembrie este ziua noastră naţională, este ziua care le aduce aminte  românilor, oriunde s-ar afla în lume, că au o Patrie care trebuie iubită la bine şi la greu.

În ciuda anilor scurşi de atunci, în curând aproape un secol, de la acea neuitată zi de 1 Decembrie 1918, cu zăpadă uşoară şi ceaţă peste apa Mureşului, mărturiile celor care au fost prezenţi acolo, care au trăit orele fierbinţi ale proclamării Unirii de la Alba Iulia sunt tot mai vii. Documentele vremii, amintirile acelor participanţi plini de însufleţire ne determină să ne plecăm frunţile cu veneraţie şi recunoştinţă faţă de toţi cei care au clădit minunatul edificiu numit România Mare. De aceea, nu putem să nu fim mândri că şi din judeţul Hunedoara, din oraşul Deva, au fost sute de participanţi la impresionanta Adunare de la Alba Iulia, trenuri întregi aduceau ţărani din Zărand, de pe Valea Mureşului, a Cernei, din Valea Jiului, cu steaguri tricolore fluturând sub razele soarelui de iarnă, toţi purtând în inimi şi în gând o singură dorinţă, un vis de veacuri: să vadă România întregită, să-i vadă uniţi sub tricolor pe fraţii de un neam din toate ţinuturile româneşti.

Ştim din documentele vremii că printre participanţii la Adunarea de la Alba Iulia au fost şi sute de adolescenţi, aşa cum a fost viitorul poet Lucian Blaga, cel care nu va uita niciodată ziua de 1 Decembrie şi strigătul plin de însufleţire ridicat din mii de piepturi: „Trăiască România dodoloaţă!” Se cuvine ca tinerii de azi, cei care au vârsta participanţilor la Marea Unire, să afle cât mai multe despre această minunată zi de mare praznic a românilor, să ştie ce datorăm înaintaşilor noştri, să treacă dincolo de datele istorice seci şi să se aplece cu interes asupra unor evenimente care ne-au marcat destinul ca naţiune europeană demnă.

Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva este extrem de mândră că are posibilitatea, prin colectivul inimos şi bine pregătit care munceşte aici, să prezinte în fiecare an date despre Unirea din 1918, să prezinte celor tineri filele esenţiale din „sfânta carte unde se află înscrisă gloria României”, cum atât de emoţionant ne îndemna Nicolae Bălcescu.

Ioan Sebastian Bara

Când, în anul 1995, Adunarea Generală a UNESCO statua ziua de 23 aprilie drept Zi Internaţională a Cărţii şi a Dreptului de Autor, stabilea şi deviza sub care urmau să se desfăşoare toate activităţile legate de carte şi lectură: lectura pentru toţi.

Această deviză a preluat-o şi Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva atunci când a pus bazele proiectului prin care şi-a propus să aducă slova tipărită, cartea, în toate localităţile judeţului Hunedoara. Am fost conştienţi de faptul că în zilele noastre cartea este mai necesară ca oricând. Într-o lume în care valorile spirituale încep să piardă tot mai mult din importanţă, când contează doar acumulările băneşti, materiale, achiziţionarea de bunuri, a te împărtăşi din lumina cărţilor pare un lucru aproape ciudat. Greu ne putem închipui că au fost şi vremuri în care mari învăţaţi ai acestei ţări au colindat sate şi cătune ca să ducă celor mulţi flacăra înţelepciunii ascunse în filele cărţilor. Cuvintele cronicarului Miron Costin – „Că nu e alta mai frumoasă şi mai cu folos zăbavă decât cetitul cărţilor” –  se citează cu asupra măsură, dar în realitate se face mult prea puţin pentru a transpune în fapt aceste cuvinte scrise cu secole în urmă.

În demersul nostru suntem animaţi de cuvintele marelui cărturar Nicolae Iorga – „Citeşte ca şi cum ai asculta pe un bun prieten ori pe un mare învăţător” – şi întindem o mână prietenească tuturor comunităţilor din judeţul Hunedoara unde dorim să pătrundem cu lumina cărţii. Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva îşi sprijină iniţiativa proiectului cultural „Lectura pentru toţi”, proiect ce are drept public-ţintă iubitorii de carte din aşezările rurale şi urbane ale judeţului, pe o constantă colaborare cu editurile şi scriitorii din judeţ.

Una dintre primele măsuri pe care le-am luat în calitate de manager al Bibliotecii Judeţene „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva a fost aceea de a-mi aduce scriitorii „acasă” şi când spun „acasă” spun biblioteca judeţeană. Scriitorii hunedoreni au nevoie de biblioteca judeţeană la fel cum biblioteca judeţeană are nevoie de scriitorii hunedoreni. Fiecare carte scrisă de un scriitor hunedorean îmbogăţeşte zestrea spirituală a judeţului Hunedoara, ocupă un loc de cinste pe rafturile bibliotecii judeţene, iar dacă bibliotecarul ştie să o pună în evidenţă, va fi cu siguranţă şi citită.

Ne-am aflat în data de 26 noiembrie 2013 în comuna Zam împreună cu prestigioasa Editură EMIA, condusă de distinsa poetă Paulina Popa. Alături, ne-a fost și scriitorul Dumitru Tâlvescu.

„Lectura pentru toţi” este un parteneriat încheiat între Consiliul Județean Hunedoara, Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, Biblioteca Comunală Zam şi Editura EMIA încă de la sfârşitul anului 2009. Prin acest proiect, Editura EMIA îşi prezintă în faţa cititorilor profilul, cele mai recente apariţii editoriale, precum şi scriitorii care au publicat de-a lungul timpului la această editură.

Acțiunea a avut loc la Căminul Cultural din comuna Zam, la ora 13⁰⁰. Elevii de la Școala generală din localitate au oferit o surpriză plăcută participanților, recitând poezii din creația Paulinei Popa și susținând un program de colinde.

Îi mulţumim poetei Paulina Popa pentru generozitatea cu care ni s-a alăturat şi pentru dăruirea cu care se implică în acest dificil dar minunat proiect. De asemenea îi mulțumim scriitorului Dumitru Tâlvescu pentru că a fost alături de noi şi de locuitorii comunei Zam unde și-a prezentat cele mai recente apariții editoriale.

Pentru că trăim vremuri în care, din păcate, tot mai puţini îşi permit să-şi cumpere o carte, pentru ei şi pentru copiii lor, este foarte important să permitem accesul la lectură tuturor celor care doresc să fie mai aproape de lumea cărţilor şi ne bucură când simţim sprijinul oamenilor de carte.

Proiectul nostru este susţinut cu generozitate de Consiliul Judeţean Hunedoara, în felul acesta având asigurate toate premisele menite să transforme acest demers într-o veritabilă sursă de cultură şi de informare pentru diferite categorii de cetăţeni.

Fără a exclude din existenţa noastră radioul, televizorul, calculatorul şi orice alte surse de cunoaştere, trebuie doar să-i dăm cărţii ce i se cuvine: respect şi preţuire. Toate aceste realităţi ne îndreptăţesc să credem cu tărie în viabilitatea proiectului nostru, să credem în menirea bibliotecii judeţene de a fi un veritabil focar de propagare a culturii prin lectură.

Ne bucură şi ne mândrim cu faptul că avem sprijinul scriitorilor hunedoreni, al editurilor din judeţ, ne vom strădui să atragem alături de noi şi scriitori din ţară, editori, oameni de cultură.

Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva va veni întotdeauna în întâmpinarea tuturor solicitărilor de carte, de informaţie, de cultură, primite din partea unor categorii sociale diverse, din partea comunităţilor locale din judeţul Hunedoara.

Suntem pe deplin încrezători în reuşita şi longevitatea proiectului „Lectura pentru toţi” şi le mulţumim tuturor celor ce ne sunt alături.

Ioan Sebastian Bara

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva a organizat în data de 12 noiembrie lansarea volumului A fi sau a nu fi… actor, semnat de Isabela și Mara Hașa.

Autoarele, actrița Isabela Hașa și fiica acesteia, teatrologul Mara Hașa, adună între copertele volumului texte rezultate din experiența unei vieți dăruite teatrului și studii de teatrologie. În fața unui public numeros, iubitor de teatru și doritor să cunoască mirifica lume a scenei, autoarele au prezentat acest volum, rezultat al pasiunii lor de o viață față de arta teatrală.

Din prefața volumului aflăm că acesta „răspunde generos unor nevoi socio-culturale depline, este rezultatul unei experiențe valoroase a actriței teatrului devean, timp de aproape treizeci de ani, și al fiicei sale, specialista în artă teatrală, inteligentă, cultivată, rafinată, în plină vâltoare reformatoare a teatrului european la început de mileniu III. Volumul cuprinde cronici teatrale, secvențe metodologice, scurte piese din laboratorul de creație, crochiuri și miniportrete ale unor dramaturgi celebri, români și străini, vizionari și reformatori-novatori.”

Primele texte sunt consacrate artei actorului și cuprind prețioase informații despre modul concret în care trebuie să se pregătească un actor pentru a juca veridic și a putea să intre în pielea personajului pe care îl interpretează (râsul teatral, gestica, machiajul etc).

Titlul volumului este dat de eseul A fi sau a nu fi… actor, eseu urmat de analize ample și pertinente pe diverse teme de la texte de pedagogie teatrală cu exerciții de respirație și amuzante probe de dicție, la teatrul elisabetan, de la suprarealismul lui Gellu Naum și absurdul lui Eugen Ionesco, de la metaforele lui Dario Fo la moștenirea lui Liviu Ciulei și a marilor noștri actori, terminând cu teatrul lui Strindberg și Eugenio Barba. Rețin atenția eseurile dedicate teatrului și realității virtuale, limbajului și stilului în presa electronică. Volumul se încheie cu piesa într-un act intitulată Viața, cel mai greu casting.

Isabela și Mara Hașa, mamă și fiică, au zămislit cartea împreună, au căutat răspunsuri la numeoase întrebări legate de arta dramatică, de secretele meseriei de actor. În cazul lor, dragostea pentru teatru, pentru universul fascinant al rampei, s-a transmis de la o generație la alta în familie și s-a materializat în acest volum incitant scris în tandem, cu iubire și pasiune pentru această artă veche de secole, artă patronată de nemuritoarea Thalia.

În prefața volumului, scriitorul Gligor Hașa ne stârnește interesul pentru această carte, pe cât de originală, pe atât de importantă și utilă pentru oricine dorește să vină în contact cu luminile fascinante ale rampei. Iată ce aflăm: „E dificil să definești profilul acestei cărți. Publicistică, teatru, teoria teatrului. Are de toate, dar mai ales sare și piper. Deține girul noutății, e frumos scrisă, e necesară, la locul ei printre puținele de acest gen.”

Parafrazând prea bine cunoscuta replică hamletiană A fi sau a nu fi, titlul volumului încearcă să deschidă perspective noi, inedite, în abordarea fenomenului teatral, spre mai buna lui înțelegere în epoca în care și teatrul a suferit transformări profunde care, însă, nu l-au îndepărtat de misiunea lui educativă atât de bine imortalizată în celebrele cuvinte scrise în 1819 de Iancu Văcărescu, cu prilejul primului spectacol de teatru în limba română de la Cișmeaua Roșie:

V-am dat teatru, vi-l păziți

Ca un lăcaș de muze.

Prin el curând veți fi vestiți

Prin vești departe duse.

Cu el năravuri îndreptați,

Dați ascuțiri la minte,

Podoabe limbei noastre dați

Cu românești cuvinte!  

Această carte a fost scrisă cu tot respectul și prețuirea datorate marilor înaintași ai scenei românești și pentru acest lucru felicit din inimă autoarele și le mulțumesc pentru darul pe care ni l-au făcut.

Ioan Sebastian Bara

Face parte din tradiția Bibliotecii Județene organizarea unor activități educative, destinate în mod predilect elevilor de liceu, prin care sunt evocate mari personalități ale culturii, științei, politicii din lume și din țară.

În această idee, Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva a organizat în ziua de 7 noiembrie 2013, la Sala „Liviu Oros” a Centrului Cultural „Drăgan Muntean” din Deva, o manifestare culturală sub genericul Centenar Albert Camus, chiar în ziua în care s-au împlinit o sută de ani de la nașterea marelui scriitor francez. Cei prezenți în sală, în principal elevi de la liceele din Deva, au urmărit o prezentare a vieții și operei lui Albert Camus.

Personalitate marcantă și complexă a secolului XX, unul dintre intelectualii de mare prestigiu, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în anul 1957, Albert Camus (7 noiembrie 1913 – 4 ianuarie 1960) a militat prin întreaga sa operă pentru marile valori ale umanismului: libertate, adevăr, angajare, răspundere, solidaritate.

Romancier, eseist, dramaturg, jurnalist și om de acțiune, Albert Camus și-a pus amprenta personalității pe un șir întreg de generații care au găsit în opera lui răspuns la marile provocări pe care le-a adus secolul XX. Opera sa, în esență, ilustrează ideea că revolta este unica modalitate de a lupta împotriva absurdului într-o lume marcată de inegalități, nedreptăți, înstrăinare, angoasă. Piesele de teatru ale lui Camus au fost jucate cu mare succes pe scenele din România, într-o perioadă în care gândirea liberă era oprită.

Albert Camus este un model de personalitate, un om de cultură și un creator remarcabil, cel pentru care libertatea reprezenta singura valoare nepieritoare din istorie; cel care considera că nu cunoaște decât o singură îndatorire, aceea de a iubi; cel care avea convingerea că a crea înseamnă a trăi de două ori, în fine, cel pentru care dragostea însemna să dăruiești totul, să sacrifici totul, fără să speri într-o răsplată. Asemenea idei pot fi călăuze în viață și, de aceea, cunoașterea lor poate influența personalitățile în formare ale tinerilor ni se pare o inițiativă lăudabilă și pe care o vom perpetua.

Cu siguranță, după ce vor cunoaște, în linii mari, opera și personalitatea lui Albert Camus, tinerii se vor apropia cu mare interes de scrierile lui care le vor oferi răspunsuri la marile întrebări ale existenței. Fie că vor aprofunda eseurile Mitul lui Sisif sau Omul revoltat, fie că-i vor citi romanele Străinul, Ciuma, Căderea, fie că vor avea ocazia de a-i urmări excelentele piese de teatru Caligula sau Neînțelegerea, și am citat doar o infimă parte din creația lui Camus, atunci vor înțelege mult mai bine multiplele fațete ale acestui creator de geniu.

Opera lui Camus este scrisă în limba franceză, o limbă care pentru el a reprezentat Patria, așa cum a fost limba română pentru Nichita Stănescu. Doi creatori de geniu, un francez și un român, au avut, peste ani, aceleași cuvinte despre limba în care s-au exprimat, o comparație care pentru noi, românii, este onorantă.

În finalul prezentării, celor prezenți în sală li s-au adresat 20 de întrebări din viața și opera lui Albert Camus, răspunsurile corecte fiind recompensate cu cărți și diplome oferite de Biblioteca Județeană.

Ioan Sebastian Bara