Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva a serbat, ca în fiecare an, Ziua Internaţională a Francofoniei printr-o manifestare culturală ce a avut loc în ziua de 20 martie 2013, la Sala „Liviu Oros” a Centrului Cultural „Drăgan Muntean” din Deva, în prezenţa unui public format din elevi ai liceelor devene. Manifestarea a început cu un moment artistic susținut de clasele a VIII-a și a XI-a ale Colegiului Tehnic „Transilvania” sub îndrumarea doamnei profesoare Mihaela Ciungu, după care, sub genericul Itinerar parizian, elevii au fost invitați la o plimbare pe Sena, ocazie cu care li s-au prezentat cele 37 de poduri și principalele monumente, atracții turistice aflate pe cele două maluri ale Senei.

Termenul de francofonie a apărut pentru prima dată în anul 1880 când geograful francez Onesime Reclus l-a utilizat în lucrarea sa Franța, Algeria și coloniile pentru a defini spațiul geografic în care se vorbește în principal limba franceză. În general, termenul francofonie, cu f mic, desemnează pe toți vorbitorii de limbă franceză, pe câtă vreme Francofonia înseamnă totalitatea guvernelor, a entităților statale care folosesc limba franceză ca limbă de comunicare. Din punct de vedere organizatoric, aceste state sunt reunite în Organizaţia Internaţională a Francofoniei, din care fac parte 200 de milioane de locuitori din întreaga lume şi 870 de milioane de persoane din cele 70 de state şi guverne ale acestei organizații. În ziua de 20 martie 1970 s-a semnat la Niamey, capitala Nigerului, Tratatul cu privire la crearea Agenţiei de Cooperare Culturală şi Tehnică (ACCT), entitate devenită azi Organizaţia Internaţională a Francofoniei (OIF). De atunci, an de an, manifestările dedicate Francofoniei au devenit tot mai numeroase, iar solidaritatea dintre toţi cei care folosesc limba franceză ca mijloc de comunicare a fost tot mai intensă.

La mijlocul secolului XX, poetul Leopold Sedar Senghor, fostul preşedinte al Senegalului, a fost unul dintre arhitecţii mişcării francofone care a dobândit noi valenţe, devenind „o cultură care, depăşind barierele limbii, devine un mijloc prin care popoarele care o compun iau parte la civilizaţia universală”.

România, ţară în care limba franceză este studiată, preţuită şi cunoscută graţie originii noastre latine comune, a devenit membru observator al Organizației Internaționale a Francofoniei la reuniunea la vârf de la Versailles din 1991, iar în 1993, la următoarea reuniune, din Mauritius, ţara noastră a obţinut statutul de membru cu drepturi depline. În 2006 Bucureştiul a găzduit cel de-al XI-lea Sommet al Francofoniei, dedicat tehnologiilor informatice în educaţie, fiind prima oară când o ţară din Europa Centrală şi Răsăriteană găzduia o reuniune la vârf a Francofoniei.

De altfel, ţara noastră este cea mai importantă ţară francofonă din Europa Centrală şi de Est. Milioane de oameni din Europa, Africa, Asia, America, Oceania sărbătoresc, cu acest prilej, Francofonia, aducând astfel cel mai sincer şi mai profund omagiu limbii franceze şi civilizaţiei născute în spaţiul francofon. Acest spaţiu nu este doar o realitate geografică sau lingvistică, ci mult mai mult: este un spaţiu cultural ce îi reuneşte pe toţi cei care, oriunde s-ar afla, manifestă şi îşi exprimă apartenenţa la limba franceză şi la cultura francofonă.

Francofonia are patru mari obiective: promovarea limbii franceze şi  a diversităţii culturale şi lingvistice; promovarea păcii, a democraţiei şi  a drepturilor omului; susţinerea educaţiei, formării, învăţământului superior şi cercetării; dezvoltarea cooperării în serviciul dezvoltării durabile şi solidarităţii.

De peste două secole, legăturile României cu Franţa sunt excelente şi neîntrerupte, marcate de bune legături pe toate planurile: politic, cultural, ştiinţific. E bine să amintim aici rolul extraordinar de important jucat de tinerii intelectuali români care în secolul XIX au studiat la Paris şi apoi, odată reveniţi în patrie, au contribuit la înfăptuirea Unirii şi la crearea unui stat românesc modern. De secole, pentru români marea și veritabila cultură venea din Occident, în mod deosebit din Franţa.

Ca români, ne mândrim cu o galerie impresionantă de scriitori francofoni celebri, recunoscuţi drept nume importante ale culturii universale: Eugen Ionescu, Emil Cioran, Virgil Gheorghiu, Prinţesa Martha Bibescu, Panait Istrati, Mircea Eliade, Elena Văcărescu, Iulia Haşdeu, Tristan Tzara, Monica Lovinescu şi lista e departe de a fi încheiată.

Toate aceste personalităţi şi-au legat numele de capitala Franţei, de Paris. Acest oraș, Orașul-Lumină, a atras întotdeauna intelectualii români ca un nesecat focar de cultură și civilizație. Prezentarea de azi a fost o introducere în atmosfera de pe malurile Senei, cunoscând unele dintre cele mai importante monumente şi locuri din capitala Franţei.

Periplul parizian a fost urmărit cu interes de elevii cărora, la finalul prezentării, li s-au adresat 20 de întrebări legate de Paris și monumentele sale. Cele mai bune răspunsuri au fost răsplătite cu premii constând în diplôme și cărți oferite de Biblioteca noastră.

Ioan Sebastian Bara