Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva a organizat în data de 20 februarie o evocare cu tema Viața și opera lui Grigore Alexandrescu, unul dintre reprezentanții de seamă ai literaturii române din prima jumătate a secolului XIX. Și de această dată, publicul căruia ne-am adresat a fost compus din elevi de gimnaziu, cărora am încercat să le prezentăm un portret atractiv al poetului și fabulistului Grigore Alexandrescu, într-o manieră care să le stârnească interesul pentru opera acestuia.

Grigore Alexandrescu este o personalitate remarcabilă a literaturii române, un poet ale cărui versuri au fost învățate și recitate de zeci de generații de elevi din școlile românești. Este un precursor al marilor noștri clasici, cel care, alături de colegii săi de generație,  a pregătit terenul pentru apariția poeziei clasice românești.

Născut la 20 februarie 1810 la Târgoviște (anul cel mai frecvent amintit de istoricii literari), Grigore Alexandrescu a fost însuflețit de idealurile patriotice ale generației de la 1848 din Muntenia, chiar dacă nu a avut o atitudine angajată și militantă.

Debutul literar se produce în numărul din 6 martie 1832 al revistei Curierul românesc al lui Ion Heliade Rădulescu cu poezia Miezul nopții, urmată de traduceri din fabulistul francez Florian. Influențat de marii scriitori clasici și romantici francezi, în special Voltaire, Boileau, Racine, La Fontaine, Lamartine, Montesquieu, dar și de anticii Xenofon, Tucidide, Plutarh, Grigore Alexandrescu își construiește o solidă cultură și își desăvârșește abilitățile poetice. A fost membru fondator al Societății Filarmonice (1833), alături de Ion Câmpineanu, Costache Aristia, Ion Heliade Rădulescu, care a militat pentru literatură dramatică în limba română, muzică românească și înființarea unui teatru național.

A ocupat  diferite funcții administrative și în cadrul armatei, dar preocupările literare s-au aflat întotdeauna pe primul plan. Meditația, elegia, epistola, satira și fabula devin genurile care l-au consacrat, iar poezii precum Anul 1840 (menționată de Eminescu în poezia Epigonii), Satiră duhului meu, Umbra lui Mircea. La Cozia și nemuritoarele fabule vor figura timp de două veacuri în toate manualele școlare și vor fi recitate de zeci de generații de elevi. Observator lucid și nemilos al vieții politice, Grigore Alexandrescu a denunțat prin alegoria tipică fabulei parvenitismul, ipocrizia, demagogia, găunoșenia morală, duplicitatea, cameleonismul politic, simulacrul de libertate sub aparența democrației, defecte morale ce s-au perpetuat peste timp. De aceea, privită în perspectivă istorică, creația lui Grigore Alexandrescu își dovedește viabilitatea și peste cele două veacuri care s-au scurs de la nașterea lui.

Întreaga creație poetică a lui Grigore Alexandrescu, într-o perioadă în care se înfiripa literatura română, este așezată sub semnul căutării perfecțiunii și pregătește terenul pentru apariția marilor noștri clasici.

Prezentarea vieții și creației lui Grigore Alexandrescu a stârnit interesul elevilor prezenți în sală, în finalul prezentării au fost adresate acestora întrebări, iar răspunsurile corecte au fost răsplătite, ca de fiecare dată, cu diplome și cărți oferite de Biblioteca Județeană.

Ioan Sebastian Bara