Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva are deja o frumoasă tradiție în omagierea unor mari personalități române, cele hunedorene primind o atenție aparte.

Figura legendară a lui Aurel Vlaicu s-a bucurat de o atenție specială, atât la împlinirea celor 130 de ani de la nașterea lui, moment marcat de noi anul trecut, cât și în această lună la comemorarea centenarului morții acestui legendar fiu, născut în Bințințiul de pe Câmpul Pâinii. De fiecare dată, ne-am adresat cu precădere unui public tânăr, elevilor din liceele devene, cărora le-am prezentat pe larg viața, activitatea și jertfa lui Aurel Vlaicu. Ne-am propus de la bun început să insuflăm, în felul acesta, generației tinere interesul faţă de valorile autentice ale poporului nostru, valori cu care ne mândrim.

De fiecare dată, Sala „Liviu Oros” a Centrului Cultural „Drăgan Muntean” din Deva a fost plină până la refuz cu tineri care au venit să cunoască pe larg personalitatea lui Aurel Vlaicu. Acestora li s-au făcut ample și documentate prezentări despre viaţa şi activitatea lui Aurel Vlaicu, despre realizările impresionante din domeniul aviaţiei cu care s-a remarcat la începutul secolului XX, despre aportul lui la dezvoltarea aviaţiei româneşti şi mondiale.

Din viaţa lui Aurel Vlaicu, urmărită cu interes de către tinerii din sală, aceştia au putut înţelege foarte bine ce înseamnă pasiunea pentru o idee, ce înseamnă munca, perseverenţa, dorinţa de a reuşi, de a nu ceda în faţa eşecurilor şi de a o lua de la început. Aurel Vlaicu face parte din „triada de aur” a aviaţiei române, alături de Traian Vuia şi Henri Coandă, nume fără de care istoria aviaţiei mondiale nu se poate scrie în mod obiectiv. El a întruchipat unul dintre cele mai temerare visuri ale omului, acela de a zbura, de a se înălţa la cer asemenea păsărilor. A fost stăpânit în scurta lui viaţă de această iubire mistuitoare de a se ridica deasupra munţilor, deasupra apelor, de a zbura şi a jertfit totul pe altarul acestei pasiuni.

Ne aducem aminte de Aurel Vlaicu ori de câte ori trecem prin satul lui natal, ne aducem aminte de Aurel Vlaicu ori de câte ori trecem Carpaţii şi ne imaginăm ziua de 13 septembrie 1913 când n-a mai apucat să vină în zbor spre fraţii lui ardeleni, la Orăştie, la adunarea ASTREI. Ultimul lui zbor a fost parcă insuflat de dorința de a-i uni pe românii de dincolo și de dincoace de Carpați, vis pe care n-a mai apucat să-l vadă împlinit. Atunci, lângă Câmpina, „şoimul nostru ardelenesc a lunecat din slava cerului şi s-a sfărâmat de acest pământ aspru…”, cum a scris Nicolae Iorga.

Aurel Vlaicu a avut prieteni dintre marile personalităţi ale timpului, a fost iubit şi apreciat de Octavian Goga, Spiru Haret, Ilarie Chendi, I.L. Caragiale, Al. Vlahuţă, Nicolae Iorga. Dintre toţi, marele nostru istoric a surprins cel mai bine, ca într-o efigie, figura de neuitat a lui Vlaicu şi privilegiul deosebit al românilor de a fi dat lumii o asemenea personalitate: „Se uită bărbaţi politici, se uită scriitori de renume. Pe el, însă, nu-l vom uita. Oricând îndrăzneala omenească va smulge aiurea succese strălucite naturii învinse, nu vom privi cu invidie pe acel învingător, ci vom zice cu mândrie: Şi noi am avut pe Vlaicu!”

Vlaicu este iubit şi azi, numele lui a trecut deja în folclor, în poezii şi cântece populare pe care creatorul anonim i le-a dedicat cu recunoştinţă şi mândrie. O dovadă a fost şi manifestarea noastră care i-a făcut mândri pe cei prezenți de faptul că de pe pământ hunedorean s-a înălţat în tării Aurel Vlaicu.

Chiar și acum, la un secol de când i s-au frânt aripile, românii au vie în memorie și în inimi personalitatea acestui pionier al aviaţiei româneşti şi mondiale, inginer, inventator, constructor şi pilot. Ne mândrim că un fiu al plaiurilor hunedorene a avut un cuvânt atât de greu de spus în dezvoltarea aviaticii mondiale și, de aceea, manifestarea noastră a fost un omagiu pe care generația tânără i-l aduce lui Aurel Vlaicu.

Ca de obicei, la fiecare activitate organizată, celor prezenţi în sală li s-au adresat întrebări, la finalul prezentării, răspunsurile corecte fiind răsplătite cu importante premii în cărţi și diplome oferite de biblioteca noastră.

Ioan Sebastian Bara